Monografia sistemului bancar din Elveția

Cap.1. Sistemul bancar elveţian

Economia elveţiană este, conform clasamentelor întocmite de renumite instituţii internţionale specializate, printre cele mai competitive şi liberale. Principalele coordonate care conferă Elveţiei caracteristicile unui mediu de afaceri privilegiat, adaptat produselor si serviciilor de înaltă calitate si tehnicitate sunt: gradul ridicat de protecţie oferit de legislaţia în domeniul afacerilor, stabilitatea pe temen lung a cadrului investiţional, nivelul scăzut de intervenţie şi control din partea autorităţilor, garantarea deplină a dreptului de proprietate, libera competiţie precum şi apărarea secretului bancar.

Sectorul bancar reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei elveţiene şi absoarbe aproape 4% din populaţia activă. Băncile elveţiene gestionează bunuri in valoare de peste 3.300 miliarde CHF dintre care mai mult de jumatate provin din afara Elveţiei.Cu o lungă tradiţie in materie de stabilitate economică şi financiară manifestată in principal in nivelul scăzut al inflaţiei, o rată redusă a dobanzilor si o monedă naţională puternică si stabilă , Elvetia este considerată unul dintre cele mai mari centre financiare offshore din lume, devansând Londra, New York sau Frankfurt.

Deschiderea unei bănci, efectuarea de tranzacţii cu valori mobiliare, managementul fondurilor mutuale sunt activităţi pentru a căror desfăşurare este necesară obţinerea aprobării Comisei Federale Elveţiene a Băncilor-EBK.In comparaţie cu alte state, sistemul bancar elveţian este mai putin rigid din punct de vedere al reglementărilor.

In afara celor două bănci renumite UBS şi CS GROUP care se află printre cele mai mari instituţii bancare din lume, pe piaţa bancară elveţiană sunt prezente multe alte bănci locale si peste 100 de instituţii financiare străine . Băncile cantonale ,băncile regionale şi băncile de economii joacă un rol important in finanţarea proiectelor de investiţii. Organizaţia cea mai importantă din sectorul bancar elveţian este Swiss Bankers Association.

O specifitate a băncilor elveţiene este dată de aşa numitul “secret bancar”, subiect de actualitate care generează dispute aprinse între Elveţia şi UE în contextul negocierilor pe tema impozitării economiilor bancare, parte componentă a setului doi de acorduri bilaterale. Conform legislaţiei federale, băncile sunt obligate să protejeze confidenţialitatea tranzacţiilor efectuate de către clienţi, în egală măsură elveţieni sau investitori străini. Argumentele părtii elveţiene în confruntarea cu criticii europeni pe această tema se referea în primul rând la faptul că proecţia oferită nu se aplică în cazurile în care există suspiciuni cu privire la natura legală, în raport cu legislaţia elveţiană, a fondurilor care fac obiectul tranzacţiei. La solicitarea autorităţilor fiscale din ţara de origine, motivată de suspiciunea de fraudă fiscală se poate obţine, prin decizie judecatorească, suspendarea secretului bancar şi acordarea de asistenţa judiciară autoritaţilor statului de origine a fondurilor.

Secretul băncilor elveţiene are mare legătură cu neutralitatea tradiţională a ţării. Este un fel de convenţie acceptată de toată lumea pentru a face din această ţară un fel de paradis securizat pe toată linia : teritoriul, băncile, chiar şi francul elveţian este perceput în acest sens. Primele bănci private elveţiene au apărut pe la 1680, iar patronii lor garantau cu propria avere toate depozitele clienţilor. Acest lucru s-a dovedit o reclamă de mare succes şi de aici s-a născut tradiţia privind securitatea unei bănci elveţiene. Încă mai există 15 bănci private, iar politica de garantare a proprietarului se menţine.

Tot in spiritul păstrarii unui grad ridicat de discreţie al operaţiunilor in băncile elveţiene există posibilitatea utilizării de conturi nepersonalizate (numbered accounts).Titularul de cont este identificat doar printr-un număr însa contul nu este totusi unul anonim , datele personale ale titularului fiind disponibile doar unui număr restrâns de lucrători ai băncii.In general, suma minimă impusă pentru deschiderea unui “numbered accounts” este de 100.000 CHF.

Economia Elveţiei este una dintre cele mai stabile economii ale lumii. Politica sa plină de succes pe termen lung în domeniul siguranţei monedei naţionale, dublată de secretul operaţiilor financiare efectuate în băncile elveţiene a făcut din Elveţia un "rai financiar" al investitorilor şi al investiţilor acestora. În acelaşi timp, a creat o economie care se bazeză masiv pe afluxul extern constant de investiţii. Din cauza micimii ţării şi a specializării înguste a forţei sale de muncă, industria fină şi de precizie, respectiv comerţul şi finanţele sunt esenţiale pentru menţinerea stabilităţii economice a ţării.

Industria financiară nu deţine o cota mai mare de 15% din economia elveţiană, dar cu toate acestea segmentul bancar a contribuit în ultimii ani cu peste 50% la creşterea economică a tării, arată un raport guvernamental citat de Bloomberg.

In ultimul trimestru din 2007, ritmul de crestere al economiei elvetiene a atins cel mai înalt nivel din ultimii doi ani pe fondul creşterii semnificative a cheltuielilor consumatorilor şi corporaţiilor. Produsul intern brut al ţării a urcat cu 1% faţă de nivelul înregistrat în trimestrul anterior, cel mai rapid ritm din iunie 2005.