Monografia sistemului bancar din Finlanda

În secolul al XIX-lea, sectorul financiar era dominat de bănci, și mai puțin de companiile de asigurări și piețele de capital - acestea având un rol secund. Puterea băncilor s-a dezvoltat datorită controlului asupra investițiilor, pe care acestea le exercitau. De-a lungul timpului, au fost elaborate diferite legi pentru a contribui la dezvoltarea structurii domeniului bancar. Sistemul financiar al Finlandei a servit enorm la reconstrucția și industrializarea țării, dupa cel de-al doilea Război Mondial, prin operațiuni ce depindeau mai puțin de mecanismele pieței decât de raționalizarea capitalului. Acest sistem a fost considerat ca fiind greșit și ineficient pe piețele internaționale din perioada anilor 1970-1980. Drept urmare, a început procesul de dereglementare și internaționalizare, ceea ce a dus la schimbări rapide în sectorul financiar. La jumătatea anului 1988, procesul de liberalizare era încă incomplet și multe instituții financiare și-au păstrat rolurile obișnuite, la care au adăugat și alte noi roluri.

În 1811 a fost fondată Banca Centrală a Finlandei care a oferit pentru prima dată serviciile unei bănci centrale în anii 1890 . În cadrul acesteia, se îndeplineau atât responsabilități executive, cât și legislative. Operațiunile zilnice erau controlate de guvernator și de un consiliu de administrație, numiți de către președinte. Un consiliu de supraveghere format din nouă membri a revizuit politica bancară și a luat majoritatea deciziilor fundamentale, în special cele referitoare la politica monetară.

Politica Băncii Finlandeze s-a concentrat inițial asupra menținerii stabilității monedei în timpul Marii Depresiuni din 1929-1933, însă influența teoriilor keynesiste a început să își pună amprenta, astfel că la finalul celui de-al doilea Război Mondial, Banca Finlandei a elaborat reglementări menite să favorizeze reconstrucția și dezvoltarea fabricilor - reglementări rămase în vigoare și aproape neschimbate până în jurul anilor 1960.

Pe lângă Banca Centrală, sistemul bancar a inclus și un număr mic de bănci comerciale cu sediul la Helsinki, mai multe sucursale locale ale băncilor cooperatiste și de economii, precum și un număr redus de bănci ale statului. Băncile comerciale se deosebeau de celelalte prin faptul că puteau împrumuta resurse direct de la Banca Centrală a Finlandei și controlau majoritatea serviciilor bancare. Băncile de economii și cele cooperatiste au oferită o bază solidă prin atragerea fondurilor de la populație. Băncile comerciale din Finlanda au fost lideri puternici ai sectorului financiar și au controlat majoritatea împrumuturilor acordate întreprinderilor. Suomen Yhdyspankki (Uniunea bancară a Finlandei - UBF) și Kansallis-Osake-Pankki (KOP) - erau bănci naționale cu rețele extinse de sucursale din categoria băncilor comerciale. Băncile cooperatiste și cele de economii au stat la dispoziția unor numeroși clienți regionali și locali, însă exercitau o putere economică relativ mică. Băncile de economii erau bănci non-profit concepute pentru a promova economisirea și de a servi comerțului și industriei.

Deși băncile private au constituit coloana vertebrală a structurii financiare din Finlanda, băncile de stat au reprezentat aproximativ un sfert din activele bancare la mijlocul anilor 1980.

Crizele și restructurarea de la sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980 au oferit băncilor de frunte posibilitatea de a-și consolida poziția asupra industriei finlandeze. Începând cu sfârșitul anilor 1970, KOP și UBF au organizat numeroase fuziuni între companiile de prelucrare a lemnului. La mijlocul anilor 1980, atenția a fost îndreptată spre industria de prelucrare a metalelor. Totodată, mai multe bănci și-au început activitatea în cadrul Bursei din Helsinki.

În anul 1982, Banca Centrală a Finlandei a permis băncilor străine să deschidă filiale în Finlanda, iar în anul 1984, a permis băncilor finlandeze să înființeze sucursale în străinătate. Trei ani mai târziu, guvernatorul a introdus o lege prin care firmele de asigurări și băncile aveau permisiunea de a înființa fonduri mutuale. Anul 1990 a marcat sistemul financiar care s-a transformat semnificativ în urma schimbării și apariției unor noi legi.

În anul 2002, Finlanda este țara care deține cea mai mare concentrare bancară și cel mai mare număr de instituții bancare dintre țările scandinave. La sfârșitul anului 2002, pe teritoriul Finlandei, primele trei bănci din sistem concetrau 90% din totalul activelor și existau 344 de instituții de credit. La sfârșitul anului 2012, aceste date se modifică ușor, gradul de concentrate a primele cinci bănci fiind de 79%, iar numărul de instituții bancare scăzând până la 313. În acest an, sistemul bancar era unul foarte slab competitiv, aspect ce denotă din valoarea de 3.010 a Indicelui Herfindahl-Hrischman.

2. Structurarea și organizarea sistemului bancar

- Sistemul Bancar din Finlanda este alcătuit din următoarele tipuri de insituții:

A. Banca Centrală a Finlandei;

B. Bănci comerciale;

C. Bănci de economii;

D. Coomperative de credit membre a OP-Pohjola Group;

E. Cooperative de credit locale.

În prezent, acestea însumează 279 de insituții.

- De asemenea, instituțiile bancare pot fi grupate și după proveninența lor:

- Bănci ale Finlandei;

- Bănci străine.

În prezent, din cele 279 de instituții de credit, 245 aparțin Finlandei iar 34 sunt sucursale ale băncilor străine.

3. Caracteristici și indicatori specifici în apreciera sistemului bancar finlandez

Locuitorii din partea nordică a continentului european se deosebesc față de locuitorii țărilor latine prin faptul că sunt mult mai organizați, calculați, introvertiți, ei făcând planuri în avans și acceptând cu mai mare dificultate schimbările. Acest lucru se reflectă în toate activitățile pe care le desfășoară, inclusiv pe plan economico-financiar.

Pentru a putea analiza sectorul bancar în amănunt, este necesară crearea unei imagini de ansamblu asupra întregului sector economic din Finlanda. Astfel, conform publicației „Finland Financial System Stability Assessment” din luna decembrie a anului 2016, se constată că economia a ieșit dintr-o recesiune de trei ani, însă se observă o recuperare lentă și fragilă. Scăderea industriei de hârtie și a companiei de tehnologie Nokia au contribuit la o scădere a PIB-ului în perioada 2012-2014. Deficitul bugetar a depășit limita de 3% în anul 2014, iar datoria publică a depășit 60% din PIB în anul 2015. Creșterea economică și-a făcut simțită prezența în anul 2015 și se așteaptă o stabilitate în anii ce urmează. Se estimează că rata ridicată a șomajului va scădea încet în viitorul apropiat. Sistemul financiar al Finlandei este relativ mare, instituțiile de credit reprezentând cea mai mare pondere (Figura1). Sistemul bancar este foarte concentrat, iar băncile străine joacă un rol major. Cele tre mari bănci reprezintă 93% din active. Nordea Bank Finland (NBF) și Danske Bank Finland, două bănci străine din sistem, concentrează 70% din activele sistemului bancar.