Monografia Sistemului Bancar Francez

I. Sistemul bancar în Franţa

1. Caracteristici generale a sistemului bancar

Sistemul bancar este reprezentat de ansamblul coerent al diferitelor categorii de

instituţii financiar-bancare care funcţionează într-o ţară răspunzând necesităţilor unei etape a dzvoltării social- economice.

În general, sistemul bancar dintr-o ţară cuprinde:

- Cadrul instituţional – format din banca centrală, bănci comerciale şi alte instituţii financiare asimilate acestora.

- Cadrul juridic – format din ansamblul reglementărilor care guvernează activitatea bancară.

2.Istoric

Dezvoltarea economiei, a forţat puterile publice să îşi propună o concurenţă mai puternică între diversele reţele de distribuţie a creditului precum şi un control mai strict a instituţiilor de credit: a fost votată legea din 24 ianuarie 1984 cu privire la activitatea şi controlul instituţiilor de credit şi legea din 2 iulie 1996 care a modificat legea bancară din 24 ian. 1984 extinzându-se asupra instituţiilor de credit şi firmelor de investiţii, competenţa Comitetului de reglementare bancară şi financiară, Comitetul de instituţii de credit şi firme de investiţii, Comisia bancară şi Consiliul naţional de credit şi titluri.

Sistemul bancar francez a suferit modificări de pe urma Legii bancare din 1984 asupra structurii şi organismelor de reglementare şi supraveghere a sa.

S-au înfiinţat două mari categorii de instituţii:

a. Instituţii care pot efectua toate tipurile de operaţiuni bancare, depozite şi mai ales credite; cum ar fi băncile, băncile mutualiste sau cooperative, case de economii şi de prevedere şi case de credit municipal.

b. Instituţii care au un obiect de activitate limitat, cum ar fi societăţile financiare şi instituţii financiare specializate. Această lege a încredeinţat totalitatea funcţiilor tutelare şi de control ale profesiunilor bancare celor trei instanţe colegiale distincte: Comitetul de reglementare bancară, Comitetul instituţilor de credit şi Comisia bancară.

Legea a mai creat două instanţe consultative cărora banca le-a adus o concurenţă activă: Consiliul naţional şi Comitetul instituit pentru a studia problemele legate de relaţiile între instituţiile de credit şi clientele lor, ultimul mai fiind numit şi Comitetul consultativ.

În general Franţa are un sistem financiar bazat pe intermediere bancară iar piaţa nu joacă un rol foarte important, insă cu toate acestea în 1980 guvernul a făcut un efort consistent pentru a reforma sistemul financiar. Înainte de anul 1984 băncile erau specializate, dar prin legea din anul 1984 specializarea a fost înlăturată, astăzi băncile fiind universale.

Referitor la Statutul Băncii Franţei actul din 4 august 1993 a reprezentat un punct critic în istoria Băncii Franţei, încercându-se astfel crearea unei banci independente care să asigure continuitatea şi stabilitatea politici monetare precum şi creşterea credibilităţi acesteia.

Numărul şi tipul instituţiilor cu caracter bancar din Franţa s-a modificat pe parcursul timpului, astfel în anul 1989 existau 2063 de instituţii pe când în 2006 au mai rămas doar 848.