Monografia sistemului bancar japonez

CAPITOLUL I

SISTEMUL BANCAR DIN JAPONIA

1.1. ISTORIC

În cea de-a doua parte a secolului al XIX-lea,sistemul bancar japonez a început să se dezvolte,folosindu-se în acest stat modelul american.Astfel,potrivit legii bancare din anul 1863, s-au înființat mai multe bănci naționale private,contribuind consistent la crearea lor, anumiți comercianți importanți.Totalitatea operațiunilor externe ale băncilor japoneze au fost menținute constant sub controlul autorităților, până spre jumătatea anului 1870,cu scopul de a fi mobilizate foarte mult resursele necesare unei dezvoltări economice complexe.De aici rezultă faptul că în ciuda aparențelor,sistemul bancar a fost intens dirijat.

A fost înființată banca centrală,în anul 1882,deținând un statut privat,iar 60 de ani mai târziu aceasta și-a modificat statutul, devenind o bancă mixtă,care se menține până în prezent.

Guvernul a creat spre finalul secolului XIX,un număr de bănci guvernamentale precum banca de schimb Yokohama,care avea rolul de a finanța comerțul exterior și banca ipotecară a Japoniei.Aproape în întregime naționale,cele mai mari bănci private erau așezate în marile orașe,purtând numele de City Banks (bănci urbane) care aveau atribuția de a finanța cea mai mare parte a industriei și de a presta servicii pentru agenții fiscali ai guvernului.

Peste puțin timp, începând cu anul 1980,s-au luat anumite decizii manageriale greșite din cauza riscului de credit care nu a fost evaluat favorabil,iar în anul 1990 din punct de vedere economic,s-a manifestat o lipsă de activitate în Japonia, alături de un constrâns sector bancar.Spre finalul anului,s-a produs o criză bancară din cauza unei prăbușiri a pieței imobiliare,ce a fost intensificată de incapacitatea de a preconiza pericolele potențiale .

A urmat o perioadă,mai exact din anul 1998 până în 2001,care a presupus dereglementare în economia Japoniei si liberalizare bancară,durată de timp ce poartă numele de Big Bang.

În momentul actual,există o profundă reorganizare în sistemul bancar japonez,iar etapa de refacere este în curs de desfășurare.La nivel mondial,se remarcă o revenire a băncilor japoneze care au direcția de a evolua și de a trece peste problemele economice care le-au avut.

1.2 TIPURI DE INSTITUŢII

Majoritatea instituțiilor financiare publice au fost privatizate începând cu anul 2001.Din punct de vedere al configurației sistemului bancar japonez acesta prezintă următoarele tipuri de instituții :

Bănci comerciale : “axate în principal pe atragerea de depozite,acordarea de credite pe termen scurt și oferirea de servicii de plăți” .Acestea sunt în număr de 12,au sediile în Tokyo,Osaka,Kobe și dețin 20% din totalul depozitelor și creditelor,având o influență puternică în economia japoneză.O multitudine de servicii sunt asigurate de către acestea pentru a-i mulțumi pe consumatori și nevoile acestora.Sunt deținute filiale în peste 20 de țări ale lumii, precum. Japonia Citibank,Banca Ashikaga, Banca Mizuho,Banca Hokkaido,Banca Saga.

Ele sunt de trei tipuri:bănci urbane,regionale și străine.

1. Bănci urbane: “au sediul central în marile centre urbane” și dețin numeroase unități în întreaga țară,având astfel un sistem amplu de activități financiare. Ele au întărite legăturile cu industria,din punct de vedere al participațiilor la capital cât și gestiunea organizațiilor.Este utilizat numele de “banca casei” pentru acea bancă cu cea mai mare participație,iar termenul de “keiretsu” este folosit pentru grupul industrial format din companiile care sunt afiliate la aceasta.

2. Bănci regionale: “operează într-o anumită zonă geografică oferind servicii financiar-bancare întreprinderilor mici și mijlocii din acel areal și autorităților locale” .Ele acceptă depozite și finanțează prin oferirea de servicii de plată,de securitate și internaționale precum vânzarea cu amănuntul de obligațiuni guvernamentale și fonduri reciproce,funcționând ca principali furnizori de servicii financiare pe regiuni.De asemenea ele simbolizează ofertanți de fonduri pentru piețele monetare și satisfac nevoile de credite ale afacerilor comunităților din zona respectivă și ale autorităților locale.Erau în număr de 64 de asemenea bănci, la finalul anului 2012.

-Bănci regionale de nivelul II : semnifică instituțiile mai mici având o importantă atribuție,cea de a contribui la dezvoltarea regiunii economice și sociale,având o orientare remarcabilă pentru împlinirea nevoilor financiare ale persoanelor locale,IMM-urilor,corporațiilor.

-Bănci municipale: sunt în număr de 12 și o parte din cele regionale sunt delegate să efectueze tranzacții externe,iar instituția care desfășoară tranzacții guvernamentale este Banca Tokyo.Activitatea este indeplinită de băncile municipale și regionale ,în concordanță cu Legea Băncilor din anul 1981.