Monografia Sistemului Bancar Spaniol

CAP 1. SISTEMUL BANCAR SPANIOL

Sistemul bancar reprezintă ”ansamblul instituţiilor, relaţiilor financiar-bancare, normelor, infrastructurilor, tehnicilor ce interacţionează în mod complex, cu scopul de a mobiliza sub formă de depozite şi distribui sub formă de credite fonduri financiare, precum şi de a oferi facilităţi, inclusiv sisteme de plăţi, pentru diverşi agenţi economici, financiari sau nefinanciari, inclusiv persoanele fizice.”

1.1. Istoricul sistemului bancar spaniol

Istoria bancară spaniolă în era modernă face o paralelă la istoria sa economică generală. Pe durata secolului al- XIX- lea, atât economia spaniolă, cât şi sistemul ei bancar au rămas relativ subdezvoltate, în ciuda realizărilor şi puterii necontestabile dovedite.În contrast, secolul al XX-lea a fost o perioadă de “ajungere din urmă”, iar odată cu adoptarea unei politici economice care a accentuat şi prescris atragerea de capital şi investiţii bancare străine, rolul băncilor a fost consolidat. Între 1990 și 1991, sectorul bancar spaniol a avut parte de o creştere bruscă în nivelele sale de activitate,observându-se de asemenea eficienţa și competitivitatea sporită.Activele băncilor comerciale private au crescut semnificant datorită a doua circumstanțe excepționale, și anume: -criza colonială (repatrierea capitalului); -Primul Război Mondial în Europa (când a avut loc creșterea activităţilor comerciale afacerilor sub protecţia neutralităţii spaniole). Aceste circumstanțe au favorizat expansiunea geografică a băncilor comerciale private regionale- având baza la Madrid și Țara Bascilor- pe tot cuprinsul Spaniei.

Supravegherea tuturor instituţiilor financiare era realizată de Ministerul Economiei, Finanţelor şi Comerţului. Subordonată acestui minister şi responsabilă pentru supravegherea sistemului bancar al ţării, a fost banca centrală a Spaniei.

În prezent, Spania are un sistem bancar eficient, modern și solid, care in ultimii ani a fost consolidat prin competiţia internă între diferite bănci, dezvoltarea tehnologică, calitatea echipelor de managament și modelul lor de afaceri bancare, concentrat pe activitatea bancară de retail (retail banking).

1.2. Instituții bancare din cadrul istoriei sistemului bancar spaniol

În cadrul sistemului bancar spaniol, se disting următoarele categorii de instituţii bancare:

- bănci comerciale;

- bănci de economii;

- cooperative de credit;

- instituții de credit specializate.

În 1962 băncile private au fost divizate în bănci comerciale si bănci industriale. Băncile comerciale, care erau mai mari și mai numeroase, au servit publicul general de asemenea au fost sursa principală a creditelor pe termen scurt pentru sectorul privat, deși concurau totodată pentru împrumuturile pe termen lung. Până la sfârșitul anilor 1980, distincția dintre cele două tipuri de bănci și-a pierdut mult din ințelesul său, din cauză că fiecărui tip de bancă i-a fost permis treptat să opereze in zona de specializare a celuilalt tip de bancă. În a doua jumătate a anilor 1980, Spania a avut aproximativ 100 bănci private, din care șapte mari bănci comerciale au dominat mult timp domeniul: Banca spaniolă de Credit, sau cum era mai comun cunoscută, Banesto; Banca Centrală; Banca din Bilbao; Banca Populară Spaniolă; Banca din Santander; Banca din Vizcaya și Banca Hispano-Americană. Prin anii 1980, aceste banci au avut control direct sau indirect asupra a aproximativ 80 % din resursele bancare ale țării.

În societatea contemporană, sistemul bancar spaniol deține un număr mare de bănci comerciale, astfel încât în anul 2008,instituțiile cu capital autohton și străin erau în număr de 153. Primele trei bănci comerciale sunt: Banco Santander Central Hispano, Banco Bilbao Vizcaya Argentaria și Banco Popular Espanol.

Băncile de economii, inițial au fost instituții de nonprofit , bazându-se pe principiul mutualității în constituirea capitalurilor. Predominau în zonele rurale dar erau în imposibilitatea de a atrage fonduri ale băncilor private. Până în anul 1971aceste bănci nu au fost sub controlul Băncii din Spania, deoarece au avut propriul lor reprezentant oficial, Institutul de Credit pentru bănci de economii. Spre sfârșitul anilor 1970, băncile de economii s-au dezvoltat și nivelul depozitelor naționale a crescut de la 34 % la 45 % - lucru reușit în ciuda restrictiilor severe. La mijlocul aniilor 1980, aceste restricții au fost treptat diminuate,spre exemplu, barierele care limitau operațiunile cu anumite zone sau regiuni au fost ridicate, fapt ce a ușurat activitatea băncilor. Astfel, începând cu 1988 şi până în 1992 acestea puteau să-și deschidă liber filiale oriunde în ţară. De asemenea, între băncile de economii este cunoscut un amplu proces de fuziuni pentru a desfășura mai multe tipuri de operațiuni. În prezent, băncile de economii sunt cele mai populare din Spania ele fiind puternic implicate în activităţi caritabile şi în susținerea organizaţiilor culturale. În anul 2008, existau 46 de asemenea bănci cele mai importante fiind La Caixa și Caja Madrid.