Monografie Japonia

I. SISTEMUL BANCAR DIN JAPONIA

1.1 Istoric

Sistemul bancar din japonez s-a dezvoltat în secolul al XIX,mai exact în cea de-a doua jumătate a secolului. Activitatea bancară din Japonia să conturat în special după anii ‘50 ,în perioada de reconstrucţie după al doilea război mondial.Până atunci Banca Japoniei ,prin intermediul reglementărilor bancare ,a condus la dezvoltarea în special de instituţii specializate pe domenii de activitate cum ar fii:agricultura,industrie,export şi imboliare,dar şi tipuri de operaţiuni şi termenele de finanţare pe termen scurt său lung .

Începând cu anii ’80 activitatea instituţiilor bancare japoneze s-a extins foarte repede şi la nivel internaţional,grupurile bancare japoneze ocupând primele poziţii la nivel mondial.Au intervenit schimbări esenţiale în domeniul valutar-financiar , prin liberalizarea progresivã a mişcãrilor de capital între credite,soliditatea marilor bănci japonia şi exterior, concomitent cu lãrgirea gamei de operaţiuni monetare permise bãncilor.

În anul 1882 a fost înfiinţată banca centrală care a avut statut privat şi a început ca să funcţioneze de pe 10 octombrie. Ca majoritatea instituţiilor moderne japoneze, banca Japoniei a fost fondată după Restaurarea Meiji. Banca a fost reorganizata pe 1 mai 1942, în conformitate cu Actul Băncii Japoneze ( denumit în continuare Actul din 1942 ), promulgat în Februarie 1942 şi s-a schimbat într-un statut de banca publică şi privată,fiind aşa până în prezent.

În 1970 mediul operativ al băncii a evoluat o dată cu tranziţia de la o rată de schimbare străină fixă şi o economie închisă, la o largă economie deschisă cu o rată de schimbare variabilă.

În anii 1980 au apărut probleme atunci când riscul de credit a fost evaluat nepotrivit luându-se astfel decizii manageriale eronate.Din 1990, Japonia a cunoscut o stagnare economică, împreună cu un sector bancar mult prea presat. Tot în anii ‘90, colapsul pieţei imobiliare accentuată de incapacitatea de a prevedea pericole potenţiale au condus la o criză bancară la sfârşitul anilor 1990.

În ani 1980 Japonia a înregistrat o stagnare în sectorul bancar timp de un deceniu. Problemele au apărut astunci când riscul de credit a fost evaluat nepotrivit la debitori luându-se decizii manageriale incorecte.Prăbuşirea pieţei imobiliare din anii ’90 a condus la o criză bancară din cauza lipsei de capacitate de a prevedea această primejdie.

1.2 Tipuri de instituţii

Sistemul bancar japonez a fost supus unor reforme structurale începând cu anul 2001. Cele mai multe instituţii financiare aflate în proprietatea statului au fost privatizate.

Sistemul bancar japonez prezintă următoarele tipuri de instituţii :

Bănci comerciale

Sunt acele bănci care se bazează pe atragerea de depozite, acordarea de credite şi oferirea de servicii de plăţi. Acestea cuprind 12 bănci principale care îşi au sediile în Tokyo, Osaka, Kobe . Aceste bănci oferă o multitudine de servicii şi încearcă să satisfacă nevoile cilentilor.Exemplu de bănci comerciale: Banca Chiba , Banca Shinsei ,Banca Joyo ,Banca Towa , Banca Miyazaki ,Banca Tomin ,Banca Mie ,Banca Saga , Banca Ashikaga, Japonia Citibank, Banca Hokkaido, Banca Mizuho, Banca Shiawase Yamagata. Băncile comerciale sunt de trei tipuri:

Băncile urbane

Au sediul central în marile centre urbane şi deţin vaste reţele de unităţi în toată ţara.În anul 1992 existau 13 bănci de acest tip(ex. Mitsubishi Bank,Mitsui Bank,Sumitomo Bank,Fuji Bank etc.)Asemenea băncilor germane,acestea au strânse legături cu industria,atât din perspectiva participanţilor la capital ,cât şi în gestiunea organizaţiilor,bancă cu cea mai mare participaţie devenind “banca casei”.