Monografie Marea Britanie

CAP I: SISTEMUL BANCAR AL MARII BRITANII

1.1 SCURT ISTORIC

Operaţiunile bancare au apărut o dată cu apariţia banilor şi dezvoltarea vieţii sociale. Trecerea timpului a dus la o utilizare tot mai frecventă a banilor în efectuarea plăţilor. Astfel oamenii au devenit tot mai interesaţi în a găsi modalităţi de păstrare şi depozitare a lor. Dezvoltarea comerţului şi a activităţilor economice a dus la o lipsă a banilor şi la apariţia nevoii de împrumuturi. Pentru acoperirea acestor nevoi financiare ale comunităţilor engleze, şi-a început activitatea o nouă clasă socială, şi anume aurarii englezi.

Între anii 1642 – 1651 a avut loc războiul civil din Anglia, determinat de lupta dintre Parlament şi Charles I, cu privire la instituirea taxelor. În urma acestui proces aurarii englezi au avut de câştigat. Ei şi-au consolidat averile prin stocarea în seifurile lor a unor mari cantităţi de bijuterii, monede de aur şi metale preţioase.

În 1660 aurarii deveniţi bancheri (goldsmiths) încep să emită chitanţe care certifică existenţa depozitelor din seifurile lor, acestea fiind primele bancnote. Tehnicile bancare utilizate de aceştia au fost preluate de la bancherii italieni. Banca Veneţiei înmâna clienţilor săi recipise (chitanţe, înscrisuri) la purtător aducătoare de dobânzi. Bancherii – „aurari” au perfecţionat această tehnică în sensul că ei divizau certificatele de depuneri în bilete de bancă de valoare egală (aşa – numitele goldsmiths notes), ceea ce a facilitat circulaţia acestora.

Banca Angliei a fost fondată în 1694 de William Paterson când regele William III al Angliei a avut o nevoie stringentă de fonduri pentru a duce războiul cu Franţa. Pentru a obţine fondurile necesare de la Paterson, regele a fost de acord să ordone tuturor fierarilor Londrei să oprească eliberarea chitanţelor ca depozitari ai metalelor preţioase. Acest lucru a forţat comercianţii să-şi depoziteze aurul la noua bancă. Banca şi-a început astfel rolul de bancher al statului şi de gestionar al datoriei publice, roluri pe care şi le menţine şi astăzi.

Sistemul bancar britanic a dominat întregul sistem bancar mondial, în special în secolul al XIX – lea prin intermediul pieţei de la Londra şi a rolului lirei sterline. Marea Britanie s-a integrat rapid în diviziunea internaţională a muncii, mai ales prin abolirea celebrelor Corn Laws (Legea Cerealelor) din 1846. Această lege a favorizat importul de grâu, fapt ce a ruinat agricultura tradiţională. Astfel, o parte din forţa de muncă eliberată se orientează către industrie. Aceste fenomene au favorizat comerţul internaţional şi au condus la o amplificare a activităţii bancare.

În 1844 Sir Robert Peel a introdus o reglementare ce conferea monopolul emisiunii Băncii Angliei. Instituirea monopolului emisiunii a favorizat dezvoltarea cecurilor şi a băncilor comerciale. Banca Angliei nu putea să satisfacă integral cererea de monedă, iar cecul, emis pentru o bancă comercială, a devenit rapid un înlocuitor frecvent al monedei fiduciare

1.2. TENDINŢE

O dată cu trecerea timpului, în activitatea bancară s-au produs diverse modificări. Astfel putem identifica o tendinţă de concentrare a tuturor funcţiilor şi competenţelor comerciale (bănci, asigurări, curtaj, informaţii comerciale) într-un singur lor, în acest caz la Londra.

O altă tendinţă întâlnită în activitatea bancară este cea de concentrare bancară, care a început în a doua jumătate a secolului al XIX – lea. Aceasta s-a realizat prin dispariţia unor bănci, prin absorbţie sau prin fuziune. Astfel numărul băncilor a scăzut între anii 1858 şi 1896 de la 267 la 102. Sectorul bancar era dominat în 1900 de cinci mari bănci: Barclays, Loyd’s, Midland, National Provincial, Westminster

Caracterul esenţial al sistemului bancar britanic constă în specializarea acestuia. Banca britanică s-a organizat in jurul a două elemente complementare: merchant banks, pe de o parte, şi commercial (sau clearing) banks, pe de altă parte

Prima categorie de bănci apare astăzi sub denumirea de accepting houses sau discount houses. Bancherii acestor bănci erau simpli negustori dar care aveau cunoştinţe aprofundate în domeniul întreprinderilor şi al conţinutului lor economic. Iniţial ei se ocupau cu garantarea de poliţe, conferindu-le acestora un grad înalt de securitate. Cu timpul însă activitatea lor a evoluat luând forma scontului direct de rate

De fapt, dacă ar fi să privim din alt unghi, activitatea acestor bănci constă mai degrabă în vânzarea unor servicii decât în plasarea fondurilor proprii sau colectarea acestora.