Monografie sistemul bancar britanic

CAPITOLUL 1. Caracteristici ale sistemului bancar din Marea Britanie

1.1 ISTORIC

Sistemul bancar din Marea Britanie s-a dezvoltat puternic, începând cu secolul al XIX-lea, concomitent cu amplificarea relațiilor de producție.

Odată cu abolirea Legii cerealelor (Corn Laws) din anul 1846, o parte din forța de muncă disponibilizată din agricultură se îndreaptă spre industrie, fenomene care au favorizat comerțul internațional și amplificarea activității bancare.

Alături de aceste fenomene, alți factori au stat la baza dezvoltării sistemului bancar britanic. Astfel, instituirea unor reglementări bancare a conferit credibilitate activității bancare, de exemplu Legea lui Sir Robert Peel (1844), care stabilea monopolul emisiunii Băncii Angliei. De asemenea, instituirea monopolului emisiunii a favorizat dezvoltarea cecurilor și a băncilor comerciale, deoarece Banca Angliei nu putea să satisfacă integral cererea de monedă, iar cecul, emis pentru o bancă comercială, a devenit rapid înlocuitor frecvent al monedei fiduciare.

Concentrarea tuturor funcțiilor competențelor financiare într-un singur loc, respectiv la Londra a favorizat o integrare a operațiunilor bancare. Totodată, s-a manifestat, începând cu secolul al XIX-lea, o concentrare a activității bancare, prin fuziuni, absorbții sau dispariții ale unor bănci. Între 1858 și 1896 numărul băncilor a scăzut de la 267 la 102, iar în 1900, cinci mari bănci dominau sectorul bancar: Midland, Lloyd’s, Westminster, Barclays și National Provincial.

Istoria sistemului bancar britanic implică o importanță ridicată datorită evenimentelor pe care acesta le-a înfruntat în 300 de ani, în domeniul construirii bazelor sistemului actual.

1.2 TIPURI DE INSTITUȚII

Operațiunile bancare și de pe piața financiară din Marea Britanie implică o serie de instituții speciale și piețe financiare care, ca urmare a dereglementării și a noilor cadre legislative, se intregrează din ce în ce mai mult. Multe instituții bancare și financiare sunt unice în UK și oferă servicii foarte specializate persoanelor fizice, companiilor și organismelor suverane din întreaga lume.

Sistemul bancar din Marea Britanie se compune din: Banca Angliei, Commercial Banks (bănci comerciale), Retail Banks (bănci cu amănuntul), Building Societies (societăți de investiții pentru locuințe), Băncile internaționale, Merchant Banks, National Savings and Investment (Casa națională de economii), Discount houses (case de scont), Investing Institutions (Instituțiile de investiții) și Special Financial Institutions (Instituții financiare speciale).

BANCA ANGLIEI

Este una dintre cele mai vechi bănci centrale, înființată ca organism corporativ printr-un Act al Parlamentului în 1694. A început ca bancă comercială cu acționari privați. Deși nu a fost adusă în propritatea statului până în 1946, Banca s-a comportat mult timp ca instituție publică care îndeplinea funcții publice.

Pricipalele funcții ale băncii sunt realizate de trei obiective principale:

să mențină valoare banilor națiunii;

asigurarea solidității sistemului financiar;

promovarea eficienței și competitivității sistemului.

Principalele funcții ale băncii includ următoarele activități:

deservirea clienților speciali;

gestionarea datoriei naționale;

punerea în aplicare a politicii monetare;

controlul și supravegherea;

tranzacțiile pe piața monetară;

casele de reduceri (discount houses).