Obiectivele Politicii Monetare a BCE

Politica economică reprezintă ansamblul principiilor și normelor care reglementează adoptarea deciziilor autorităților publice în scopul orientării activitătii economice în sensul dorit de către o comunitate (națiune), precum și mijlocele și instrumentele folosite pentru asigurarea funcționării.

Politica monetară, ca o componentă de bază a politicii economice, desemnează un set de măsuri prin care autorităţile monetare încearcă să regleze nivelul cererii agregate din economie, prin influenţarea nivelului lichidităţii şi a condiţiilor de acordare şi a disponibilităţii creditului în economia naţională.

Politica monetară are ca prioritate asigurarea stabilității prețurilor, altfel spus, menținerea inflației în limite favorabile unei dinamici economice centrate pe creştere echilibrată şi, în acest sens, utilizează instrumente specifice, adecvate promovării acțiunilor necesare realizării unor obiective finale şi intermediare, care să conveargă spre împlinirea acestei priorități.

Obiectivele politicii monetare

- controlul inflaţiei

- controlul volumului ofertei de bani din economie

- stabilitatea preţurilor pe termen lung (principalul obiectiv: evitarea fluctuaţiilor neanticipate ale preţurilor)

In economie există două tipuri de creşteri de preţuri, şi anume: modificări ale preţurilor unor produse comparativ cu preţurile celorlalte produse, caracteristică a funcţionării unei economii de piaţă concurenţiale, şi modificări în aceeaşi direcţie a tuturor majorităţii preţurilor. In cazul primei categorii de modificări, sistemul de preţuri asigură automat ajustarea ofertei pentru a răspunde în mod adecvat variaţiilor cererii. A doua categorie de modificări ale preţurilor reprezintă fenomenul de inflaţie. Impactul acestui fenomen are drept consecinţă redistribuirea inechitabilă a veniturilor şi a avuţiei. Inflaţiile nu pot fi anticipate în totalitate, iar economia nu poate fi indexata în întregime, în condiţiile unei nesiguranţe şi incertitudini în creştere.

- ocuparea forţei de muncă (utilizează ca indicator rata şomajului)

- stabilizarea balanţei de plăţi (presupune un echilibru al încasărilor şi plăţilor din cadrul contului curent şi al contului financiar şi de capital; astfel, creşterea datoriei externe nu se poate face oricât de mult posibil)

- creşterea economică durabilă (creşterea PIB) nu trebuie privită ca finalitate, ci pentru posibilităţile pe care le oferă, în privinţa îmbunătăţirii nivelului de trai în prezent şi perspectivele creşterii acestuia în viitor. Şocurile produse de modificările structurale din economie (de exemplu cele provocate de extinderea automatizării, informatizării) pot fi mai uşor absorbite într-o economie aflată în creştere.

- stabilitatea ratelor dobânzii

- stabilitatea sistemului financiar și alocarea optimă a fondurilor (resurselor) financiare.

Banca centrală nu poate să următească toate aceste obiective concomitent.

Banca Centrală Europeană (BCE) şi Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) asigură realizarea obiectivului principal al Uniunii Monetare Europene, şi anume menţinerea stabilităţii preţurilor.

Politica monetară ideală ar trebui să se caracterizeze prin angajament, consistenţă dinamică, transparenţă, asumarea responsabilităţii, evaluare calitativă, evitarea fluctuaţiilor excesive şi flexibilitate, un set deatribute care implică inevitabil un anumit grad de complexitate. În plus, băncile centrale trebuie să acorde o atenţie deosebităevoluţiilor de pe pieţele financiare, întrucât un sistem financiar stabil este oprecondiţie esenţială pentru asigurarea unei transmisii eficiente şi lipsite detensiuni a politicii monetare, contribuind în ultimă instanţă la realizarea obiectivului stabilităţii preţurilor pe termen lung. În acest sens, se impune monitorizarea sistematică şi evaluarea condiţiilor de stabilitate financiară în vederea identificării principalelor surse generatoare de riscuri şi vulnerabilităţi ale sistemelor financiare. Însă aceste riscuri şi vulnerabilităţi nu au legătură numai cu evoluţiile din cadrul sectorului financiar, ci şi cu modificările înregistrate de mediul macroeconomic.

OBIECTIVE ALE BCE

Obiectivul politicii monetare a Băncii Centrale Europene, definit prin Tratatul de la Maastricht, este menţinerea stabilităţii preţurilor. În practică, acest obiectiv se identifică cu îndeplinirea ţintei de 2% pentru rata anuală a inflaţiei. Inflaţia este evaluată prin Indicele Preţurilor de Consum (IPC), care reprezintă o medie ponderată a ratelor de inflaţie ale ţărilor membre ale zonei euro.

Obiectivul principal al SEBC este, în conformitate cu articolul 105 alineatul (1) din Tratatul CE, menţinerea stabilităţii preţurilor.

Fără a aduce atingere obiectivului care vizează stabilitatea preţurilor, SEBC susţine politicile economice generale ale Comunităţii pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunităţii stabilite la articolul 2 din Tratatul CE. SEBC acţionează în conformitate cu principiile unei economii de piaţă deschise în careconcurenţa este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor.

Stabilitatea preţurilor

Obiectivul principal al SEBC este menţinerea stabilităţii preţurilor. Aceasta este dispoziţia esenţială a capitolului referitor la politica monetară din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene. Axând politica monetară a BCE pe îndeplinirea acestui obiectiv, Tratatul reflectă gândirea economică modernă în ceea ce priveşte rolul, domeniul de aplicare şi limitele politicii monetare şi se află la baza structurii instituţionale şi organizatorice a activităţii de bancă centrală în cadrul Uniunii Economice şi Monetare.

Tratatul a stabilit obiectivul de menţinere a stabilităţii preţurilor din mai multe motive.

În primul rând, decenii de experienţă practică şi numeroase studii economice sugerează că o politică monetară orientată spre menţinerea stabilităţii preţurilor pe termen lung va contribui cel mai mult la îmbunătăţirea perspectivelor economice şi la creşterea nivelului de trai al cetăţenilor.

În al doilea rând, fundamentele teoretice ale politicii monetare, precum şi experienţa dobândită în trecut dovedesc faptul că politica monetară poate influenţa, în ultimă instanţă, numai nivelul preţurilor din economie. Astfel, menţinerea stabilităţii preţurilor este singurul obiectiv realizabil pentru politica monetară pe termen mediu. În schimb, exceptând impactul pozitiv al stabilităţii preţurilor, politica monetară nu poate avea o influenţă durabilă asupra variabilelor reale.