Operațiunile active ale instituțiilor de credit

Cap.1 Notiuni teoretice

1.1. Teoriile operatiunilor active ale bancii

Opertiunile active reprezinta, in general procesul de plasare a resurselor in diferite active purtatoare de dobanda pantru a optimiza profitul si pentru a reduce marja de risc, avand ca obiectiv diminuare pierderilor.

In dezvoltarea managementul bancar privind operatiunile active ale bancii sau conturat trei teorii:

- Teoria creditului commercial;

- Teoria (doctrina) transferabilitatii;

- Teoria veniturilor anticipate;

Teoria creditului comecial porneste de la necesitatea satisfacerii pozitive a cerintelor specific fiecarei banci: lichiditate sau profit, tinand seama de relatia inversa de proportionalitate intre cei doi termini. In viziunea acestei teorii, banca trebuie sa promoveze cu precadere creditele autolichidabile angajate pe baza unor garantii reale (exemplu: cambii garantate la randul lor cu valori material aflate in procesul de productie sau in stoc sub forma produselor finite).

Principiul prudentei este essential in acordarea creditelor, anterior momentului acordarii, ca si necesitatea efectuarii unui control atent asupra naturii, calitatii si oportunitatii productiei creditate.

Teoria (doctrina) transferabilitatii consta in modificarea structurilor de creditare ale bancii prin transformarea acesora din economii in depozite, in economii financiare sub forma hartiilor de valoare (obligatiuni, bonuri de tezaur, parti sociale). Un aspect negative al acestei doctrine este faptul ca o parte din resurse fiind angajate in detinerea de titluri (hartii de valoare), raman mai putine pentru creditatrea agentiilor economici.

Teoria veniturilor antipice incurajeaza banca in a considera creditele pe termenul lung o potential resursa de lichiditate aceasta insemnand ca resursele pe termen scurt pot fi angajate in credite pe termen lung deoarece acestea asigura un insemnat aport la lichiditatea bancii prin faptul ca debitorii ramburseaza creditul in rate asigurand un flux continuu al platilor catre creditor.

Cele trei teorii, expuse sintetic pot fi considerate in orice moment ca alternative, managementul activelor bancii poate utilize fiecare din aceste teorii sau le pate aplica in paralel in functie de conjuncture.

1.2. Principii si conditii generale ale operatiunilor de creditare

Principiul fundamental de politica bancara ce caracterizeaza intreaga activitate de creditare este prudenta bancara. Iar ca principii generale:

- Credibilitatea

- Analiza diagnostic a potentialului financiar al agentilor economici

- Solvabilitatea

- Alte conditii

Credibilitatea constituie suportul moral si elementul psihologic esential. Se refera la:

- Calitatile morale si profesionale ale conducatorilor societatii si ale principalelor colaboratori si asociati

- Reputatia privita prin prisma calitatii produselor si serviciilor, a relatiilor cu partenerii

- Situatia patrimoniala si financiara

Analiza diagnostic a potentialului financiar al agentilor economici este foarte importanta pentru minimalizarea riscului bancar si se face prin analizarea datelor din bilantul contabil (si anexele sale) si balanta de verificare. Ea presupune:

Cercetarea si evidentierea tuturor elementelor favorabile si nefavorabile in situatia financiara

- Identificarea cauzelor care au condus sau pot conduce la dificultati in activitate

- Concluzii si prezentarea perspectivelor

- Propuneri pentru redresare