Optimizarea Costurilor Bancare la Raiffeisen Bank

Conţinutul costurilor bancare

Costurile bancare reprezintă o sursă cheie de informaţii în ceea ce priveşte profitabilitatea unei bănci, în toată lumea dar şi, într-un mediu bancar dificil cum este cel al României, toată atenţia fiind îndreptată asupra costurilor şi posibilelor reduceri ale acestora.

Optimizarea raportului dintre veniturile şi costurile băncii, reprezintă obiectivul esenţial al managementului bancar, având influenţă directă asupra profitului bancar, constituind o latură importantă a evoluţiei performanţelor bancare.

Fundamentarea activităţii unei societăţi bancare, necesită stabilirea în cadrul strategiei acestora a unor obiective care trebuie atinse. Drept urmare unul din obiectivele fundamentale ale activităţii financiar-bancare este reprezentat de minimizarea costurilor bancare.

Se poate aprecia existenţa unei clasificări acceptate a cheltuielilor bancare în funcţie de domeniul de lucru de care aparţin, astfel:

cheltuieli funcţionale

Cheltuieli totale

cheltuieli cu dobânzile

De asemenea din punct de vedere al importanţei, cheltuielile bancare se pot grupa în:

cheltuieli principale

Cheltuieli totale cheltuieli cu dobânzile

alte cheltuieli

Tipuri de costuri prezente în activitatea bancară

În cadrul desfăşurării activităţilor lor, băncile suportă două categorii de costuri:

- costul resurselor;

- costul de funcţionare, distribuire şi recuperare a disponibilităţilor.

Costul resurselor constă în plata dobânzilor bonificate. Nivelul dobânzii este influenţat pe de o parte de cererea şi oferta de pe piaţă ,iar pe de altă parte de orientările de politică monetară şi de credit.

Costul de funcţionare are o structură specifică în care se includ:

- cheltuielile de personal, sub forma salariilor şi altor drepturi asimilate deţin cea mai mare pondere în cadrul costurilor de funcţionare.

- cheltuielile generale şi de amortizare nu ocupă un procentaj ridicat în totalul cheltuielilor băncii, dar se caracterizează prin permanenţa lor la nivelul fiecărei bănci.

- rezervele. La nivel internaţional, se observă tendinţa ca rezervele băncilor să fie folosite, devenind o cheltuială, pentru a acoperi riscul generat de operaţiunile de credit transformate în creanţe nerecuperabile.

- rezervele. La nivel internaţional, se observă tendinţa ca rezervele băncilor să fie folosite, devenind o cheltuială, pentru a acoperi riscul generat de operaţiunile de credit transformate în creanţe nerecuperabile.

- taxa asupra volumului creditelor ce se include direct în dobânzile percepute de la clienţi.

Bancherii spun ,de asemeni, că după o perioadă în care băncile îşi vor asigura baza de pasive, se va trece la etapa de creştere eficientă, de optimizare a costurilor şi a canalelor alternative de distribuţie.

Costul marginal este definit ca fiind creşterea costului determinată de creşterea activităţii cu o unitate.

În activitatea bancară care prezintă o serie de caracteristici particulare este foarte dificil de identificat componenţa costului marginal.

În primul rând, ne aflăm în cadrul unei organizaţii economice ce are, de fapt, rolul de intermediere între cererea şi oferta de capital în condiţiile existenţei pe piaţă a unor variabile de reglare şi control.