Opțiuni privind perfecționarea evaluării riscului de credit la BCR

CAPITOLUL I

Riscul de credit

1.1.Noţiuni introductive

Orice activitate bancară implică însă şi un risc, care coexistă şi însoţeşte toate afacerile băncii, producându-se sau nu în funcţie de condiţiile care i se creează. Activitatea de zi cu zi într-o bancă presupune o multitudine de riscuri. Ele trebuie mai întâi identificate pentru ca apoi prin utilizarea unor tehnici şi metode specifice de diminuare şi/sau evitare să fie eliminată infuenţa lor negativă asupra activităţii bancare.

Riscul este generat de o mulţime de operaţii şi proceduri, motiv pentru care trebuie privit ca un conglomerat de riscuri, de cele mai multe ori independente, prin faptul că pot avea cauze comune sau că producerea unuia poate genera în lanţ şi alte riscuri. Prin urmare riscul poate fi provocat din interiorul băncii de către clienţi sau din cauza mediului concurenţial extern.

Potrivit Băncii Naţionale a României, riscul de credit reprezintă posibilitatea înregistrării de pierderi sau al nearealizării profiturilor estimate, ca urmare a neîndeplinirii de către contrapartidă a obligaţiilor contractuale.

Riscul de creditare poate fi inclus în mai multe categorii de riscuri dacă se iau în considerare criteriile de clasificare a acestora. Văzut din perspectiva ambivalenţei instituţiilor bancare el este, în primul rând, un risc pur, de nefuncţionare; acest tip de risc afectează buna funcţionare a exploatării bancare.

Privit din perspectiva expunerii la risc, conform naturii creditului este un risc pur.Acesta apare atunci când expunerea la risc este generată de activităţile bancare ce implică pierderi ca urmare a producerii unor evenimente de tipul fraudei în efectuarea plăţilor sau în rambursarea sumelor restante.

Pentru o bancă comercială, riscul de credit aferent unui debitor reprezintă riscul de neplată a valorii creditului şi a dobânzilor aferente. Acesta este cazul extrem de risc de credit ce corespunde apariţiei următorului eveniment de credit- insolvabilitatea sau falimentul contractantului.

Riscul de credit mai este cunoscut în literatura de specialitate şi sub denumirea de risc al contractuantului. Un risc specific creditului este riscul de neplată-riscul că contractuantul va falimenta înainte ca o plată sau o livrare (angajament financiar) să devină exigibilă, situaţie în care toate creanţele şi pasivele devin exigibile, acestea putând crea presiuni şi dificultăţi altor contractanţi. Spre deosebire de riscul de neplată, acest tip de risc este relativ obligaţiilor nete ale contractantului. Există opinii care asociază acest tip de risc, riscului de insolvabilitate.

Riscul de credit are două componente principale:

- riscul de intrare în incapcitate de plată a contrapartidei sau de faliment. Riscul de faliment este riscul ca debitorul să nu dorească sau să fie în imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale, plata dobânzii şi rambursarea principalului, parţial sau total.

- riscul de majorare a spread-ului. Riscul de spread reprezintă riscul ca valoarea a instrumentului de credit să se reducă datorită modificărilor intervenite în bonitatea debitorului, ceea ce conduce la creşterea primei de risc.

Obiectivul activităţii bancare îl reprezintă acordarea de credite în condiţii de reducere la maxim a expunere la riscuri şi de asigurare a unei profitabilităţi adecvate. Prin intermediul activităţii de creditare toate băncile îşi asumă într-o oarecare măsură riscuri şi, în mod cert, toate băncile înregistrează în mod curent pierderi la nivelul portofoliului de credite atunci când unii dintre debitori nu îşi onorează obligaţiile.

Printre principalii factori generatori ai riscului de credit amintim:

- neatenţia în formularea normelor de creditare;

- prezenţa unor condiţii de creditare prea generoase, colaborată cu lipsa de norme de creditare clare;

- nerespectarea normelor interne de creditare de către personalul băncii;

- concentrarea peste un anumit nivel al creditelor pe anumite pieţe;

- creşterea excesivă a valorii portofoliului de credite peste capacitatea băncii de a gestiona şi acoperi riscurile;

- inexistenţa unor procese/ sisteme sau existenţa unor procese/sisteme defectuoase de indentificare a creditelor neperformante sau cu probleme;

- creditarea preferenţială sub condiţiile de piaţă.

De asemenea, riscul de credit trebuie evaluat mereu prin comparaţie cu mărimea beneficiilor aşteptate de bancă prin acordarea de credite pot fi:

• beneficii directe, sub forma dobănzilor şi comisioanele încasate de la beneficiarul creditului acordat;

• beneficii indirecte care constau în iniţierea sau menţinerea unei relaţii pe termen lung cu clientul care poate creea băncii oportunitatea de a oferi o gamă mai largă de servicii clientului respectiv.

1.2. Banca Comerciala Română

Banca Comercială Română (BCR), membră a Erste Group este o bancă universală care deserveşte atât clienţi de retail, cât şi clienţi coroporativi. Administrând acttive de peste 16 miliarde EUR, BCR este principalul furnizor de servicii din România şi cel mai valoros brand financiar românesc. BCR este în prezent cel mai important grup financiar din România, incluzând operaţiuni în stăinătate, precum şi de leasing, economisire şi creditare în scopuri locative (banca pentru locuinţe) şi subsidiare pentru pensii private.

BCR oferă întreaga gamă de servicii bancare, incluzând soluţii de internet banking, phone banking şi e-commerce. De asemenea, deţine cea mai mare reţea naţională de ATM-uri si POS-uri peste 2.200 de bancomate şi peste 18000 de terminal electronice operaţionale la comercianţi pentru efectuarea plăţilor cu cardul.