Organizarea procesuală - funcțiunile întreprinderii

1.Organizarea procesuala a societatii comerciale

De regulă, prin organizare se înţelege descompunerea unui fenomen, proces, obiect sau activitate în părţile sale elementare, analiza lor în scopul recompunerii într-un efect de sinteză ameliorat.

Dacă ne referim la firmă ca obiect al managementului, organizarea acesteia constă în descompunerea ei în elemente componente ale procesului de producţie, analiza acestora în vederea recompunerii lor în raport cu anumite criterii economice, tehnice şi de personal în vederea realizării obiectivelor stabilite în condiţii de eficienţă sporită.

O deosebită importanţă în organizarea unei firme revine organizării ansamblului de procese de muncă ce se desfăşoară în cadrul acesteia, cunoscută sub denumirea de organizare procesuală.

În cadrul organizării firmelor se pot delimita, în funcţie de sfera de cuprindere, două maniere diferite de abordare şi anume:

-organizarea ansamblului activităţilor unei întreprinderi;

-organizarea diferitelor activităţi componente (producţie, desfacere, marketing, aprovizionare etc.).

Organizarea poate fi exercitată sub două forme principale:

-de către manageri în baza atribuţiei de organizare ca parte intrinsecă a procesului managerial;

-de către persoane sau echipe specializate în acest domeniu. De remarcat că între aceste forme există o strânsă legătură determinată de urmărirea şi realizarea aceloraşi obiective (Fig. nr. 7.1.)

Figura nr. 7.1. Legătura dintre activitatea de organizare şi atributele conducerii

În funcţie de conţinutul său organizarea îmbracă două forme fundamentale: organizarea

procesuală şi organizarea structurală.

Organizarea procesuală constă, în principal, în studierea principalelor categorii de muncă,

a proceselor necesare realizării ansamblului de obiective ale firmei. Rezultatul organizării îl

reprezintă în fond funcţiunile, activităţile, atribuţiile şi sarcinile.

Pe lângă organizarea procesuală, organizarea firmei ca obiect al managementului mai are în vedere şi alte laturi sau forme concrete de manifestare. În acest sens dacă ne referim la structura firmei ca ansamblul personalului, al obiectelor muncii şi al mijloacelor de muncă precum şi al relaţiilor ce se stabilesc între ele în vederea realizării obiectivelor stabilite, se poate vorbi de organizarea structurală a acesteia.

Funcţiune a întreprinderii, ca o componentă a organizării procesuale, poate fi denumit ansamblul activităţilor omogene sau complementare desfăşurate de personal de o anumită specialitate, folosind metode şi tehnici specifice în vederea realizării obiectivelor derivate de gradul I.

Activitatea poate fi definită ca ansamblul atribuţiilor omogene ce se îndeplinesc de personalul ce posedă cunoştinţe de specialitate dintr-un domeniu mai restrâns în vederea realizării obiectivelor derivate de gradul II.

Continuând procesul de detaliere, prin atribuţie ca şi componentă a organizării procesuale se înţelege ansamblul muncilor executate periodic de personalul cu cunoştinţe specifice unui domeniu restrâns şi care concură la realizarea unui obiectiv specific.

Sarcina ca element constitutiv al atribuţiei reprezintă o parte elementară a unui proces de muncă complex sau a unui proces de muncă simplu desfăşurat în scopul îndeplinirii unui obiectiv individual care de obicei se repartizează unei singure persoane.

Organizarea este cea de-a doua etapa a procesului managerial, are scopul de a grupa oamenii, de a aranja sarcinile si activitatile si de a stabili legaturile organizatorice necesare in vederea dirijarii tuturor eforturilor intr-o singura directie si anume aceea de a atinge obiectivele pe care societatea comerciala si le-a fixat.