Organizarea și funcționarea instituțiilor de credit

1. Introducere

Realizand acest referat, intitulat „Organizarea si functionarea sistemelor bancare”, am incercat sa abordam de o maniera integrala numeroase aspecte ce constituie fundamentul institutiilor de credit, in vederea intelegerii aprofundate a acestora.

Pentru inceput, dorim sa descoperim originile sistemului bancar, prin evidentierea aparitiei acestuia pentru ca, mai apoi, sa particularizam sistemul bancar romanesc. In scopul aprofundarii acestui capitol, am considerat de cuviinta sa il incheiem prin conturarea renasterii sistemului bancar, odata cu trecerea la economia de piata (dupa 1989).

In continuare, am expus dublul rol indeplinit de institutiile de credit (de intermediere financiara, cat si rolul important in mecanismul de transmisie a politicii monetare), precum si functiile ce se desprind din acesta, cum ar fi colectarea (atragerea) de lichiditati, distribuirea de credite, gestionarea mijloacelor si instrumentelor de plata, furnizarea de informatii si asigurarea de lichiditati clientilor. Nu in ultimul rand, trebuie sa mentionam ca functia bancii care permite clientilor sa-si retraga banii sau sa-i transfere in alte conturi duce la asa-numita credibilitate in sistemul bancar.

Pentru capitolul al patrulea, am ales elaborarea unei teme foarte importante din referatul nostru, intitulata sugestiv “Institutiile de credit - intermediari financiari speciali”, in scopul explicarii detaliate a acestui principal rol al bancilor, de intermediere financiara, prin care, practic, se realizeaza intalnirea cererii si a ofertei de capital.

In urmatorul capitol, am analizat cu interes tendintele si evolutiile de-a lungul celor doua mari etape (perioada 1990-1999 si din 2000 pana in prezent) a sistemului bancar romanesc, precum si a perspectivelor acestuia.

In incheierea referatului nostru, am ales sa expunem si structura altor sisteme bancare precum a celui britanic, italian, francez, german, si american deoarece, analizand prin comparatie, punem observa cum se poate imbunatati sistemul romanesc, precum si punctele forte pe care le detinem.

Ca ultim aspect, concluzionam prin a evalua lucrarea noastra, “Organizarea si functionarea sistemelor bancare”, in vederea analizarii atingerii obiectivelor propuse initial. Sursele noastre de inspiratie si cercetare sunt enumerate in ultimul nostru capitol, si anume “Bibliografie”.

2. Originile sistemului bancar

2.1 Aparitia sistemului bancar

Sistemul bancar isi are originea in trecutul indepartat, marturii existand din antichitate. Exista mai multe pareri cu privire la originea bancilor: unii cercetatori sustin ca primii bancheri au fost cei care efectuau schimbul de banci, moment asociat aparitiei si circulatiei monedei metalice; dupa alti cercetatori notiunea de banca a aparut in momentul in care un grup de persoane a avut ideea sa primeasca disponibilitati banesti, sub forma de depuneri, de la cei ce doreau sa faca ecomonie si in baza acestor depozite sa obtina imprumuturi celor care aveau nevoie de fonduri suplimentare.

Primele dovezi scrise ale unei activitati bancare se regasesc in Orientul apropiat (Babilon) si Egiptul antic. In acea perioada, templele erau in aceeasi masura loc de rugaciune si loc de pastrare a banilor si a tezaurelor. Aceasta incredere pe care o inspirau templele favoriza intermedierea monetara, asemanator bancilor de mai tarziu.

In antichitate, cei mai de seama bancheri erau preotii templelor egiptene, grecesti si evreiesti. In secolul al VI-lea i.e.n., orase stat si temple din Grecia antica au inceput sa emita moneda proprie, a aparut necesitatea schimbarii unei monede cu alta, acest eveniment putand fi considerat primul schimb valutar.

Cu timpul, creditorii numiti „trapeziti” au inceput sa perceapa dobanzi foarte mari, creand nemultumiri in randul populatiei. Astfel, unele cetati grecesti au decis sa creeze banci publice.

Romanii, pe masura ce au cucerit teritoriile grecesti si au vazut cum functionau bancile grecesti, au inteles importanta acestora. Apoi in intregul Imperiu roman au aparut atat banci de stat, cat si banci particulare.

Bancherii particulari, in functie de specificul activitatii se numeau:

- argentari sau mensari, care efectuau plati in monede, intermediau pentru plasamente de fonduri si acordau imprumuturi in monede proprii sau straine;

- numulari, care se ocupau, in special, cu cumpararea si verificarea diferitelor monede aflate in circulatie la acea vreme;

- feneratores, acestia fiind camatarii care dadeau imprumuturi cu dobanzi foarte mari si de regula pe termen scurt.

Incepand cu Evul Mediu si continuand cu Epoca Moderna, au inceput sa se infiinteze o serie de institutii cu caracter bancar.

Primele banci au aparut in orase-cetati din peninsula Italica. Prima banca infiintata a fost ”Banco di Venetia” in 1171, iar in 1584 apare tot la Venetia „Banco di Rialto”, banca de viramente care primea depozite si acorda imprumuturi particularilor.

In Tarile de Jos a luat fiinta in 1609 ca banca de stat „Banca Amsterdamului”, poate fi considerata ca prima banca nationala din lume, in perioada in care tara era o putere coloniala. La timpul sau a avut un rol destul de important in infiintarea si sprijinirea marilor companii comerciale si de transport olandez.

In Germania este infiintata in 1619 „Banca Hamburgului” creata initial ca o banca de depozit, iar ulterior devenind si banca de viramente.