Organizarea și Funcționarea Pieței Financiare din Belgia

CAP. 1: Piaţa bancară

Piaţa bancară este una dintre cele mai importante componente ale pieţei financiare, alături de piaţa de capital, piaţa asigurărilor şi piaţa pensiilor. În Belgia, sistemul bancar ocupă locul central în finanţarea economiei şi a populaţiei, ceea ce îi alocă o importanţă semnificativă.

În Belgia, ca în toate ţările cu economie de piaţă, piaţa bancară este împărţită pe două nivele, şi anume, Banca Centrală şi celelalte bănci din sistem. Băncile, deasemenea funcţionează pe principiul universalităţii operaţiunilor bancare.

1.1. Banca Centrală a Belgiei

Începând cu 1850, Banca Naţională a Belgiei a fost banca centrală a ţării. Acesta oferă servicii publice, atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional. Deşi Banca Naţională are un public limitat, activităţile sale şi modul în care operează sunt dictate de necesitatea de a efectua misiuni de interes general. În ianuarie 1999, acesta a devenit parte a Eurosistemului, care cuprinde Banca Centrală Europeană (BCE, cu sediul la Frankfurt) şi băncile centrale din ţările care au adoptat moneda euro.

Eurosistemul desfăşoară o politică monetară unică, definită de Consiliul guvernatorilor BCE.

Cei şase membri ai Comitetului executiv al BCE şi guvernatorii băncilor centrale naţionale ale ţărilor din zona euro, inclusiv guvernatorul Băncii Naţionale a Belgiei, care sunt membri de Consiliul, este organul principal de decizie al Eurosistemului. Banca Naţională ia parte la pregătirea şi executarea deciziilor Consiliului guvernatorilor.

Din 1999, Banca Naţională a jucat un rol activ în definirea şi punerea în aplicare a politicii monetare a Eurosistemului. Obiectivul principal înscris în Tratatul de la Maastricht este menţinerea stabilităţii preţurilor în zona euro.

Politica monetară ale Eurosistemului se desfăşoară pe baza a două principii: deciziile sunt luate

la nivel central, şi punerea lor în aplicare este în mare parte descentralizată. Principalele decizii sunt luate Consiliul guvernatorilor al BCE în conformitate cu principiul "un om, un vot". Operaţiunile de politică monetară sunt efectuate de către băncile centrale naţionale.

În afară de stabilitate monetară, menţinerea unui sistem financiar stabil este un obiectiv cheie al oricărei bănci centrale moderne. Provocarea constă în a permite mecanismelor de piaţă să funcţioneze liber evitând în acelaşi timp orice perturbări majore ale sistemului financiar, care ar putea pune în pericol toate sectoarele economiei. Stabilitatea financiară necesită, trei forme ale politicii: supravegherii financiare, prevenirea crizelor şi de gestionare a crizelor.

Supravegherea financiară trebuie privită din două aspecte: micro şi macroprudenţială. Supravegherea microprudenţială se referă la supravegherea instituţiilor individuale fiind responsabilitatea Comisiei Financiare, Bancare şi de Asigurări. Cea macroprudenţială are în vedere buna funcţionare a întregului sistem financiar în ansamblu şi protecţia împotriva crizelor.

Prevenirea crizelor se bazează pe o serie de norme şi standarde care privesc promovarea funcţionării eficiente şi sigură a sistemului financiar. Aceste norme şi standarde provin dintr-o gamă foarte largă de domenii, cum ar fi: structura instituţiilor financiare, instrumente şi tehnicile de control al riscului, normele privind concurenţa şi accesul la piaţă, modalităţile de circulaţie a informaţiilor financiare, precum şi respectarea principiilor privind asigurarea transparenţei pieţei şi o bună guvernanţă.

În ceea ce priveşte prevenirea, normele şi standardele aplicabile la pieţele financiare şi instituţiile sunt

în principal, stabilite la nivel supranaţional. Un număr tot mai mare de legi belgiene şi reglementărilor aplicabilepentru instituţiile şi pieţele financiare pun în aplicare directivele UE sau standardele elaborate de instituţii internaţionale, în special Comitetul de la Basel pentru supravegherea bancară.

Gestionarea crizelor se referă la faptul că autorităţile trebuie să fie pregătite pentru gestionarea şi atenuarea posibilelor crize, deasemenea trebuie să identifice accidentele financiare care pot perturba sistemul financiar. În acest sens sunt înfiinţate anumite instituţii cu responsabilităţi în acest sens.

Băncile centrale au propria lor răspundere, în special, în eventualitatea unei crize financiare, deoarece, în calitate de creditor de ultimă instanţă pentru sistemul financiar naţional,

aceasta trebuie să evalueze dacă să acorde sau nu asistenţă de urgenţă instituţiilor de credit

în dificultate.

Banca Centrală a Belgiei mai are responsabilităţi în ceea ce priveşte: emisiunea de monedă (euro din 2003), plăţile interbancare, cooperarea cu alte state, precum şi publicarea de informaţii economice şi financiare.

1.2. Instituţiile de credit belgiene

Piaţa bancară este mai dezvoltată decât a multor ţări din Uniunea Europeană, acest lucru poate fi observat şi din perspectiva numărului de bănci din sistem.

Grafic nr.1: Evoluţia instituţiilor de credit din Belgia

Sursa: CBFA

Din grafic, putem observa că numărul maxim de bănci a fost înregistrat în anul 2000, apoi datorită manifestării tendinţei generale de restructurare corporativă, fuziunile şi achiziţii, numărul acestora a înregistrat o scădere de 15 instituţii până în 2005. Implicarea pe piaţa naţională a unor grupuri financiare internaţionale, a determinat o creştere a instituţiilor de credit în 2006 şi 2007, ajungându-se la 110 instituţii de credit. Începând cu anul 2008, datorită manifestării crizei financiare globale, unele instituţii cu o putere financiară mai redusă nu au putut face faţă presiunilor economice şi financiare, astfel că numărul acestora a scăzut la nivelul anului 2005.

Tabel nr.1: Repartiţia instituţiilor de credit din Belgia în funcţie de tipul acţionariatului

2000 2006 2007 2008 2009

Marele instituţii de credit şi filialele lor 15 10 10 8 6

Grupurile financiare belgiene 7 3 3 3 3

Grupurile financiare din alte state membre UE 19 14 13 13 15

Grupuri financiare din ţările terţe 6 5 6 6 7

Grupuri non-financiare belgiene şi străine 3 2 3 4 5

Structurile familiale 10 6 6 7 6

Asociaţiile de credit BKCP 9 9 9 8 4

Guvernul 1 1 1 1 1

Structurile sindicalizate 2 1 1 1 1

TOTAL 72 51 52 51 48

Sursa: Aperçu statistique du système financier belge Juin 2010. www.cbfa.be

Din punct de vedere al proprietăţii instituţiilor de credit, putem observa, din tabelul nr.1 că, pe teritoriul Belgiei funcţionează o varietate de bănci, atât autohtone cât şi străine. Cele mai multe grupuri financiare sunt deţinute de investitori ale ţărilor membre Uniunii Europene, acest fapt se datorează licenţei unice bancare, prin intermediul căreia, o bancă dintr-o ţară membră UE îşi poate desfăşura activitatea în orice ţară membră fără a cere permisiunea autorităţii competente, ci doar înştiinţează organismul respectiv în această privinţă.