Organizarea și funcționarea pieței financiare din Estonia

1. Principalele caracteristici ale pieţei financiare

Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate unde se întâlnesc şi se reglează, liber sau dirijat, cererea şi oferta de active financiare necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii în cadrul firmelor.

În economia financiară circuitul activelor financiare are loc între mulţimea ofertanţilor de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor acestora, în vederea realizării unicului scop: satisfacerea nevoii economice şi financiare, a cărei finalizare este profitul. Investitorii sunt cei care efectuează investiţii, prin plasarea fondurilor în scopul valorificării lor, iar utilizatorii sunt cei care mobilizează fondurile pentru a-şi finanţa propria activitate economică, respectiv financiară. Se transferă astfel o parte din resursele financiare existente într-o economie, între cei care le deţin, prin disponibilizare, către agenţii economici care le folosesc, fie pentru iniţierea unei activităţi, fie pentru întreţinerea şi dezvoltarea unei afaceri existente. În acelaşi timp, se naşte o relaţie de feedback, de la utilizatorii de fonduri către investitorii iniţiali, prin distribuirea profitului obţinut în urma valorificării resurselor financiare. Într-o economie de piaţă, distribuirea profitului poate fi, însă, oricând substituită de distribuirea riscului, în cazul unei utilizări neprofitabile a fondurilor care au făcut obiectul transferului. Astfel, cei doi parteneri devin, prin propria voinţă, noduri ale unui circuit financiar a cărui finalizare poate fi profitul sau eşecul. Tranzacţiile între cele două categorii de participanţi la fluxul financiar se realizează prin intermediul pieţelor financiare.

Piaţa financiară reprezintă mecanismul care facilitează relaţia dintre emitenţi şi investitori făcând disponibilă cumpărarea şi vânzarea diferitelor tipuri de instrumente financiare

Principalele funcţii ale pieţei financiare sunt : mobilizează resursele financiare disponibile în favoarea diferitelor firme sau agenţi economici; plasează titlurile de valoare emise; asigură mobilitatea capitalurilor şi posibilitatea schimbării plasamentelor prin transformarea în lichidităţi a valorilor mobiliare şi invers (rolul de a transforma un produs financiar în altul); indică starea economiei şi perspectivele ei prin raportul care se formează, la un moment dat, între cererea şi oferta de titluri; orientează disponibilităţile băneşti spre domeniile cele mai profitabile.

Trăsăturile pieţei financiare sunt redate prin următoarele aspecte :

-Complexitatea pieţei - dată de cererea şi oferta de titluri de valoare. Cererea de capital vine din partea guvernului şi statului, organelor administraţiei centrale şi locale, agenţilor economici naţionali şi străini. Oferta de capital corespunde “zonei” băncilor şi instituţiilor financiare, dar şi firmelor şi persoanelor fizice.

-Piaţa respectivă operează cu produse financiare diverse, încetăţenite pe plan mondial. Ea asigură colectarea şi transferul surplusului de disponibilităţi financiare ale agenţilor economici, spre cei care solicită împrumuturi de acest gen.

-În perimetrul pieţei au loc tranzacţii cu active fizice (bunuri de capital fix) şi financiare (depozite monetare şi semimonetare, hârtii de valoare pe termen mijlociu şi lung ş.a.), respectiv cu capital fictiv.

-Piaţa financiară dă posibilitatea evaluării titlurilor de valoare la anumite momente de timp, în diferite conjuncturi economice. Ea oferă şansa alegerii ca plasament a unor activităţi şi / sau firme profitabile.

-Piaţa financiară se referă la tranzacţii cu titluri de valoare care aduc venituri fixe (în cazul obligaţiunilor şi al acţiunilor privilegiate sau preferenţiale), respectiv venituri variabile (situaţia acţiunilor comune).

-În vederea acoperirii nevoilor ce depăşesc posibilităţile lor financiare, agenţii economici apelează la piaţa de capital, prin intermediul a două operaţiuni: finanţării directe – caz în care emitentul titlului încasează contravaloarea lui chiar de la investitor; şi finanţării indirecte – prin instituţii specializate.

Prin urmare, facilitarea procesului de schimbare a unităţii monetare în care este exprimat un cont bancar, acordarea dreptului fiecărei persoane la servicii bancare de bază şi furnizarea unui grad mai accentuat de competiţie pe segmentul asigurărilor (în special auto), sunt aspecte esenţiale care contribuie la îmbunătăţirea semnificativă a condiţiilor de pe piaţa financiară a Uniunii Europene.