Organizarea și Funcționarea Pieței Financiare în Marea Britanie

Capitolul 1. Principalele caracteristici ale pieţei financiare

din Marea Britanie

1.1. Supravegherea sistemului financiar britanic exercitată de FSA

Sistemul financiar din Regatul Unit cuprinde activitățile economice ale băncilor, firmelor de investiții, societăților de asigurare și brokeri, precum și alte instituții financiare pe piețele interne. Gestionarea și supravegherea acestora cade în sarcina Băncii Angliei (Bank of England). și în sarcina Autorității pentru stabilitate financiară.

Banca Angliei este responsabilă pentru reglementarea globală a sistemului financiar, este responsabilă de stabilitatea sistemelor financiare si monetare și se alfă în centrul sistemului de plăți, stabilește rata dobânzii la creditare și ajută instituțiile de pe piața financiară să facă față fluctuațiilor de lichiditate cu care se confruntă. De asemenea joacă un rol important în cadrul dezvoltării și îmbunătățirii infrastructurii sistemului financiar pentru reducerea riscului sistemic

În 1996, Civil Service Committee, un comitet parlamentar, a elaborat un raport care, în urma prăbușirii BCCI și băncii Barings, recomandă scoaterea supravegherii bancare de sub umbrela Băncii Angliei și transferarea ei unui organism separat. Dezbaterile au condus la înființarea, în anul 1998, a Financial Stability Authority (FSA), un organism de supraveghere care din 2001 a integrat atribuțiile tuturor celorlalți supraveghetori din sectorul financiar. Totusi, Banca Angliei a ramas responsabila pentru asigurarea stabilitatii generale a sistemului financiar. FSA autorizează şi supraveghează băncile, întreprinderile de investiţii, societăţile de asigurare şi brokerii, şi alte entităţi financiare. Aceasta este responsabilă pentru supravegherea pieţelor financiare, listele de valori mobiliare şi a sistemelor de compensare şi decontare. FSA derulează operaţiuni ca răspuns la cazurile problemă care afectează firmele, pieţele şi sistemele de compensare. Ea reglementează, de asemenea, politica în aceste domenii şi oferă consiliere cu privire la implicaţiile de reglementare

Tabel nr.1. Argumente pro și contra modelului de supraveghere FSA

PRO CONTRA

Structurile separate de supraveghere au fost create în anumite momente istorice în care arhitectura sistemelor financiare era cu mult mai simpla și cu separații mult mai clare intre diferitele tipuri de institutii.

Globalizarea a condus la apariția conglomeratelor financiare, care necesită supravegherea simultană din partea mai multor instituții de tip clasic; În cele mai multe țări dezvoltate, și cu deosebire în interiorul UE, banca centrală se bucură de un înalt grad de independență. Acest lucru îi permite să adopte deciziile dificile cerute de funcțiile de supraveghere bancară fără a fi supusă presiunilor de ordin politic, așa cum s-ar putea întampla în cazul unei alte instituții;

Realizarea obiectivelor supravegherii prin intermediul mai multor agenții crește costul supravegherii, cu impact asupra competitivității entităților supravegheate. Unificarea supravegherii ar genera economii de costuri, atât administrative prin eliminarea duplicării serviciilor logistice, cât și sub aspectul sistemelor informatice pentru obținerea raportărilor de la entitățile supravegheate; Credibilitatea băncii centrale, în general superioară celei ale altor instituții naționale, poate juca un rol decisiv în prevenirea sau dezamorsarea unor crize bancare înca din faza incipienta. În multe cazuri, declarații făcute de oficiali ai băncilor centrale sau anumite acțiuni întreprinse de acestea au stopat accesele de panică ale publicului;

Separarea supravegherii în cadrul unor agenții specializate împiedică sau cel putin face mai dificilă diseminarea învățămintelor rezultate în urma unor crize în interiorul unui subsistem financiar, limitând astfel posibilitatile de reacție în viitor ale celorlalți supraveghetori; Prin viziunea sa de ansamblu asupra economiei, banca centraă este instituția care deține cele mai multe dintre informațiile necesare pentru identificarea din timp a principalilor factori de risc privind sistemul bancar;

Gradul din ce în ce mai mare de interdependență între sectoare face ca focalizarea îngusta pe un anumit sector sa fie uneori ineficientă în prevenirea riscurilor sistemice. În toate economiile dezvoltate, banca centrală exercită supravegherea asupra sistemelor de plăți de importanță sistemică – în unele cazuri, acestea sunt chiar localizate instituțional în interiorul băncii centrale. Separarea supravegherii bancare de supravegherea sistemelor de plăți este considerată de unii specialiști ca fiind riscantă;

În ceea ce priveste supravegherea bancara, există perceptia unui conflict de interese între scopul fundamental al oricărei bănci centrale – asigurarea stabilitatii prețurilor - și rolul de supraveghere acordat acesteia sub aspectul calității de împrumutator de ultima instanță. Astfel, se crede că in eventualitatea unei crize de sistem, banca centrală, pentru a evita o pierdere de credibilitate, ar putea fi preageneroasa în acordarea de sprijin financiar băncilor cu probleme, ceea ce ar putea

duce la cresterea inflației; Separarea rolului de împrumutator de ultima instanță (deținut, în majoritatea țărilor, de banca centrală) de rolul de supraveghetor bancar poate genera întarzieri în rezolvarea în faza incipientă a unor crize și implicit poate contribui la escaladarea acestora;

Evitarea „arbitrajului de supraveghere”, respectiv a riscului ca anumite conglomerate financiare să-si deplaseze unele produse financiare în zonele unde percep ca supravegherea este mai laxă–in scopul comiterii unor fraude sau al obținerii unor avantaje competitive nejustificate; Unii specialiști susțin că nu există nici o garanție că problemele de comunicare care eventual există între agențiile de supraveghere separate nu s-ar putea manifesta și în interiorul unei agentii unificate.

Realizarea unei mai mari flexibilități și acoperirea mai bună a „zonelor gri”. Acest lucru este important mai ales în cazul aparitiei unor produse financiare noi pentru care legislația este insuficient de clară în ce privește autoritatea de reglementare și supraveghere.