Orientări bancare contemporane

Introducere

Într-o economie de piață, banca este “actorul” principal pe piaţa capitalurilor și are un rol dublu. În primul rând, banca garantează depozitele celor care doresc să economisească iar cealaltă sarcină a băncii este de a acorda împrumuturi celor care doresc să investească. În plus, banca poate converti depozitele pe termen scurt în depozite pe termen lung.

Băncile au luat ființă cu multe secole în urmă. Inițial, activitățile acestora se limitau la păstrarea valorilor mbiliare ce le erau încredințate și la executarea ordinelor de plată primite de la clienții lor.

Forma modernă de organizare și de funcționare a unităților bancare a fost prefigurată de Bancă din Amsterdam în 1609 și apoi de Banca Angliei în 1694. Ca urmare a unui amplu proces de perfecționare și diversificare a activităților financiar-bancare, băncile s-au impus în ultimul timp ca un agent economic dinamic și cu impact major asupra întregii societăți. Ele nu mai sunt simple intermediare între participanții la activitățile economice.

Băncile au îndeplinit și îndeplinesc două categorii de funcții: active și pasive.

Principala funcție activă a băncilor și a celorlalte instituții financiare constă în acordarea creditelor solicitanților care întrunesc anumite condiții de bonitate financiară, care constau în capacitatea unei persoane fizice sau juridice, de a restitui la data scadenței suma împrumutată, împreună cu dobânzile aferente.

Alte servicii bancare active sunt: gestionarea conturilor deponenților ce constă în supravegherea mișcării banilor în conturile unităților solicitante; organizarea înființării de societăți pe acțiuni și operațiuni cu titluri de valoare; crearea de instrumente financiare proprii.

Principala funcție pasivă a instituțiilor bancare, financiare și de asigurări, se referă la primirea spre păstrare a economiilor populației și a agenților economici nonfinanciari.Printre funcțiile bancare de acest gen se mai înscriu: executarea de plăți, pe baza ordinelor clienților, și conducerea operațiunilor de casă ale întreprinderilor și instituțiilor.

În condițiile actuale, pe lângă funcțiile bancare tradiționale, sistemul bancar exercită și o serie de funcții noi, prioritar macroeconomice. Una dintre primele asemenea funcții constă în faptul că băncile, banca de emisiune, coordonează plățile și încasările ce se efectuează în întreaga economie națională. Ele au misiunea de a asigura cadrul necesar emisiunii suplimentare de monedă, respectiv diminuării masei monetare.În acest context trebuie precizat faptul că băncile gestionează moneda națională și supraveghează relațiile ei cu celelalte monede.

În ultimul deceniu, inovaţiile rapide de pe pieţele financiare şi intenaţionalizarea fluxurilor financiare au modificat sistemul bancar, făcându-l aproape de nerecunoscut. Atât progresul tehnologic cât şi liberalizarea au oferit noi oportunităţi pentru bănci şi instituţiile nebancare.

Creşterea pieţelor financiare internaţionale şi o mai mare diversitate a instrumentelor financiare au permis băncilor un acces mai mare la finanţare.

În acelaşi timp, pieţele s-au extins şi au apărut oportunităţi de dezvoltare a unor produse noi şi de furnizare a unei game mai largi de servicii. În timp ce ritmul acestor schimbări pare să fie mai rapid în unele ţări decât în altele, băncile de pretutindeni au devenit, în general, mai implicate în procesul de dezvoltare a noilor instrumente, produse, servicii şi tehnici.

Creșterea calității serviciilor prestate și educarea populației, stimularea atragerii în sistemul bancar a economiilor agenților economici și populației ,modernizarea sistemului de plăți, prin dezvoltarea sistemului electronic de plată, intensificarea operațiunilor pe piață de capital, dezvoltarea de instituții financiare specializate pentru activități de leasing, brokeraj, asigurări, investment banking, fonduri de investiții, fonduri de pensii reprezintă realizări ale creșterii evoluției bancare.

Grupurile financiar-bancare sunt într-o continuă extindere însușindu-și cât mai multe domenii de activitate.Dezvoltarea lor reprezintă dezvoltarea întregii piețe și implicit a economiei unei țări.

Pe măsură dezvoltării activității bancare și a concentrării ei într-un număr mic de instituții, băncile se transformă din mijlocitori modești în monopoliști atotputernici, care dispun de aproape tot capitalul bănesc al tuturor capitaliștilor și al tuturor micilor patroni, precum și de cea mai mare parte a mijloacelor de producție și a resurselor de materii prime din țara respectivă sau din mai multe țări.