Orientări și Tendințe ale Băncilor Contemporane

1. Tendinţa de internaţionalizare a sitemului bancar

1.1.Caracteristici generale ale internaţionalizării bancare

Internaţionalizarea bancară reprezintă un proces al extinderii activităţilor bancare, dincolo de frontierele geografice.Globalizarea bancară poate fi definită prin stadiul în care serviciile bancare au o arie de răspândire mondială, în termeni geografici, devenind astfel universale. Semnificaţia termenului “global” nu presupune o singură direcţionare a activităţilor în străinătate, ci o multitudine de asemenea direcţionări. Internaţionalizarea reprezintă, din acest punct de vedere, primul stadiul, premergător globalizării.

O fază a procesului de internaţionalizare este legată de expansiunea pieţei eurodevizelor. Timp de 20 de ani, reţelele externe ale marilor bănci, creditele internaţionale şi pieţele de eurodevize urmează un proces de evoluţie ascendentă, foarte strâns corelată.

Politica de control asupra schimbului monetar, menţinută, în majoritatea ţărilor dezvoltate, până la sfârşitul anului 1970, a determinat o separare a activităţilor bancare interne de cele internaţionale desfăşurate, în cea mai mare parte, în cadrul pieţelor de eurodevize. Liberalizarea mişcărilor de capitaluri , pe parcursul anului 1980, a condus la interpenetrarea accentuată a acestor doua tipuri de activităţi.

Începutul anilor ’90 marchează încetinirea fenomenului de internaţionalizare, ca urmare a crizelor care au zdruncinat sistemul financiar internaţional, a noilor strategii adoptate de băncile internaţionale ca răspuns la eforturile de cooperare internaţională. Băncile renunţă treptat la bătălia pentru a câştiga cote de piaţă cu orice preţ, se orientează spre activităţi domestice, fiind constrânse de necesitatea asanării bilanţurilor şi a creşterii fondurilor proprii.

În prezent, marile bănci comerciale deţin monopolul asupra gestiunii mecanismelor de schimb, executării plăţilor şi reglementărilor internaţionale, prin transferul de devize în reţeaua lor de corespondenţe. Piaţa de schimb este, ea însăşi, o creaţie a băncilor comerciale. În ţările care au promovat o economie modernă, s-a manifestat o tendinţă de concentrare a capitalului bancar, de creştere a rolului marilor bănci în sistemele bancare nationale cât şi internaţionale.

Cele mai puternice sisteme de bănci străine deţin în ordine : Japonia (27,6%), Franţa (9,5%), Anglia (7,9%) şi Germania cu 7,1%, din totalul activelor internaţionale.

I.2. Globalizarea industriei bancare şi principalele fuziuni şi achiziţii în sistemul bancar internaţional şi implicaţiile lor

Globalizarea activităţii bancare reprezintă o consecinţă a diminuării barierelor comerciale dintre ţări şi a deschiderii pieţelor financiare pentru investitorii străini, amplificată de progresul tehnic în domeniile tehnicii informaţionale şi telecomunicaţiilor şi favorizată de interdependenţele economico-financiare la scară mondială, un rol important în creşterea activităţii bancare la nivel mondial revenind acordurilor internaţionale privind tranzacţiile financiare, realizate sub egida Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

Globalizarea sectorului bancar se realizează atât geografic, la nivel regional, continental şi planetar, rezultand bănci naţionale, regionale şi internaţionale sau globale, cât şi structural, astfel grupurile financiare internaţionale includ, pe langă bănci şi societăţi de asigurare-reasigurare, fonduri de investiţii, activităţi pe piaţa de capital, leasing, capabile să ofere servicii financiare integrate.

Achiziţiile şi fuziunile , în cea mai mare parte, sunt efect al consimţămintelor reciproce ale părţilor. În alte situaţii, iniţiativa în achiziţii aparţine cumpărătorului, acesta achiziţionând o parte din acţiuni, de regulă, treptat, pentru a nu produce artificial o creştere a cursurilor. Dacă intenţiile de fuziune sunt deconspirate, atunci se produc ample creşteri ale cursurilor, câştiguri mari, neaşteptate pentru deţinătorii de acţiuni supuse vânzării, şi mai ales pentru intermediarii ,, bine informaţi”. Achiziţiile în vederea fuziunii vizează toate acţiunile, pentru că iniţiatorii au în vedere preluarea în posesie a întregului capital, astfel încât să se poată implica în reorganizarea activităţii şi nu în a realiza doar o simplă participare la capital.

Tot mai multe ţări dezvoltate consideră că este necesar să existe anumite reglementări prin care să se precizeze momentul de declanşare a ofertei pentru achiziţii, astfel încât să se asigure, pe de o parte, o protecţie a vechilor proprietari, iar pe de altă parte, noii deţinători de acţiuni care au procurat o bună parte din acestea să-şi poată exercita dreptul de a ocupa o poziţie dominantă, să poată pune în aplicare strategii noi, aducătoare de progres.

Lansarea monedei euro a favorizat multiplicarea fuziunilor bancare în Europa. Ca urmare a transparenţei preţurilor pe care o facilita introducerea euro, băncile se simţeau ameninţate cu pierderea libertăţii în privinţa fixării tarifelor şi căutau să recupereze o parte din puterea anterioară

La modul general fuziunile şi absorbţiile se caracterizează prin :

- Caracterul internaţional şi transfrontalier ca urmare a globarizării ;

- Dispariţia liniilor de demarcaţie dintre sectorul bancar, cel al investiţiilor financiare şi al asigurărilor ;

- Consolidări puternice în interiorul sectorului bancar, elementul dimensiune a băncii dobândind importaţă maximă.

Tendinţa internaţionalizării în domeniul bancar se manifestă în ţările care promovează o economie modernă şi sugerează un viitor diferit pentru operaţiunile bancare internaţionale decât părea acum câţiva ani. Dezvoltarea limitată de capital şi experienţa managerială ar trebui să fie mai graduală, iar calitatea împrumuturilor ar trebui să reprezinte un factor mai important pentru extinderea creditărilor pentru afaceri şi guverne din străinătate.

2. Inovaţii în sistemul bancar contemporan

2.1. Noile tehnologii bancare contemporane

În lumea contemporană, băncile se confruntă, permanent, cu schimbări majore generate de rapida dezvoltare a tehnologiei informatice şi de telecomunicaţii, iar reţelele electronice de calculatoare determină extinderea posibilităţilor de acces la servicii bancare în orice loc indiferent de moment.