Perfecționarea Creditării Inovațiilor la Nivel Transnațional

INTRODUCERE

Necesitatea abordării problemei puse în prezenta lucrare a fost impusă de

căutarea şi găsirea unor căi şi mecanisme de creare a unei infrastructuri

inovaţionale exteritoriale. Aceasta infrastructură trebuie să reprezinte o formă

eficientă de integrare a resurselor naţionale inovaţional-financiare în cadrul sferei

creditare şi financiare transnaţionale în spaţiul economic al ţărilor Europei Centrale

şi de Est.

Cu părere de rău, ştiinţa economică s-a dovedit a fi nepregătită pentru o

conştientizare teoretică a specificului perioadei de tranziţie orientată spre relaţiile

economiei de piaţă. Discordanţa între teorie şi practică este una din cauzele

fenomenelor crizei durabile în economia Republicii Moldova şi a altor ţări ale

Europei Centrale şi de Est. Între timp, în practica inovaţional-financiară a ţărilor cu

o economie de piaţă dezvoltată există mai multe exemple de creare a condiţiilor de

creştere economică şi socială pe baza formării unor instituţii inovaţional-financiare

transnaţionale şi exteritoriale eficiente.

În acest context, una dintre cele mai importante caracteristici ale centralizării

este atât dezvoltarea ulterioară a procesului de concentrare inovaţională, cât şi

perfecţionarea metodelor de conducere financiară de către un centru unic, prin

intermediul utilizării modelării economico-matematice, a tehnologiilor

computerizate, a progreselor avansate a ştiinţei şi practicii conducerii financiare.

Actualitatea cercetării este determinată şi de faptul că, până în prezent,

multe structuri inovaţional-financiare ale formaţiunilor teritoriale şi naţionale nu

ţin cont de schimbările structurale atât strategice, cât şi globale ce sunt în proces de

desfăsurare. De facto, ele se limitează doar la rolul pasiv de observator, fără ca să

influenţeze activ politicile social-economice şi creditar-financiare în unele sfere

economice aparte, cât şi în sistemul economic general. În prezent, în conducerea

economiilor tranzitorii, la toate nivelele predomină un empirism restrâns, care

creează dificultăţile o perioadă de lungă durată. Situaţia aceasta este caracteristică

atât pentru Republica Moldova cât şi pentru alte state ale Europei Centrale şi de

Est, şi anume statele care merg pe o cale de refacere a economiilor fost

centralizate.

În prezent, a apărut o contradicţie între organizaţiile existente şi schimbările

structurale profunde atestate în economie, care au început sub influenţa reformelor

economice, democratizării societăţii şi mersului inevitabil a proceselor de

globalizare. Schimbările rapide din cadrul ştiinţei, tehnologiei şi economiei

imprimă, pe de o parte, un caracter mai flexibil al structurilor organizaţionale

(inclusiv cele inovaţional-financiare) cu un înalt nivel de adaptare la schimbarea

condiţiilor; iar, pe de altă parte, presupun o diversitate de forme, care asigură

dezvoltarea eficientă şi combinarea verigilor mici, medii şi mari ale economiei în

cadrul unui spaţiu internaţional şi interregional. Formele organizaţionale şi relaţiile

economice şi financiare existente nu corespund schimbărilor, care au demarat în

structura forţelor de producţie. Conform experienţei moderne acumulate,

problemele de acest gen pot fi soluţionate numai bazându-ne pe cercetări teoretice,

concluzii şi recomandări ştiinţific argumentate.