Piața Asigurărilor din Europa

Piaţa de asigurare

1.1 Definiţie juridică a asigurării

Este metoda de constituire la dispoziţia unei instituţii specializate, de obicei societate pe acţiuni, a unui fond de asigurare format din contribuţiile de asigurare sau, cum li se mai spune, pe seama primelor de asigurare plătite de persoanele fizice sau juridice. Fondul constituit este destinat pentru acoperirea unor pagube rezultate, fie ca urmare a unor calamitaţi naturale sau în urma unor accidente, precum şi a unor evenimente viitoare cu aspect imprevizibil.

1.2Definiţia pieţei de asigurare

Piaţa de asigurare este un cadru în care operaţiunile de asigurare se derulează doar pe baze contractuale. Aici se regăsesc cererea de asigurare, venită din partea persoanelor fizice, cât şi din partea persoanelor juridice ce doresc să încheie diferite tipuri de asigurări şi oferta de asigurare,venind din partea persoanelor juridice(societaţi specializate care sunt autorizate să funcţioneze în domeniul asigurarilor). Denumirea de piaţă este folosită atât în ţările in care există mai multe organizaţii de asigurare,fiind o piaţă concurentiala cât şi în ţările în care există doar organizaţie de asigurare, existând numai o oferta de asigurare

1.3Elementele pieţei de asigurare

Operaţiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfasoară într-un cadru numit Piata asigurarilor. Este folosită această denumire deoarece este locul în care se întalnesc cererea de asigurare (persoane fizice si juridice) şi oferta de asigurare (creata doar de organizatii specializate si autorizate sa functioneze in acest domeniu). Piata de asigurare poate fi o piaţă în care operează mai multe organizaţii de asigurare, dar pot fi situaţii in care aceasta functionează ca monopol de stat. O problemă importanta în ceea ce priveşte aceasta piaţă se referă la dimensiunea acesteia. Elementul hotarâtor în ceea ce defineşte dimensiunea unei piete, îl constituie cererea de asigurare, determinată, pe de o parte, de puterea de economică a persoanelor fizice şi juridice, pe de alta parte, de convingerea acestora de utilitatea asigurarii.

Cererea de asigurare concretizată de contractele de asigurare după confruntarea ei cu oferta. Nu intotdeauna cei care solicită oferte de asigurare vor încheia şi contracte de asigurare. Cererea de asigurare de persoane, de bunuri şi de răspundere civilă vine din partea persoanelor fizice care doresc protecţia lor şi implicit a bunurilor detinute, dar si din partea unitatilor economice care doresc asigurarea salariatilor.

Oferta de asigurare în cadrul acestei pieţe poata fi reprezentată de societatile comerciale de asigurare cu capital privat, mixt sau de stat, de organizaţii mutuale de asigurare şi de tontine.

Societatile comerciale de asigurare, indiferent de forma de proprietate isi desfasoara activitatea potrivit legii, urmarind realizarea de profit. De asemenea aceste societati trebuie sa respecte si normele autoriatii insarcinate cu supravegherea asigurarilor.

Organizaţiile de asigurare de tip mutual funcţioneaza după principiul întrajutorării membrilor şi nu obţinerea de profit. De remarcat este faptul că asiguratul este şi asigurator. Astfel in calitatea de asigurat, fiecare membru al grupului participă la formarea unui fond comun de asigurare. În unele ţări, anumite organizaţii mutuale (din domeniul agriculturii) nu pot acoperi integral cheltuielile de asigurare, ele primind subventii de la stat.

Tontinele sunt asociaţii constituite pentru o periodă de timp, periodă în care membrii depun la fondul comun o cotizaţie anuală. Dupa experirea termenului pentru care a fost constituită asociatia, suma totală strânsa de-a lungul anilor se împarte între membrii supravieţuitori.

1.4Caracteristicile pieţei de asigurare

Una dintre problemele cu care se confrunta aceasta piaţă se refera la faptul dacă este o piaţă concurenţiala perfectă sau imperfectă ? Pentru a oferi un raspuns concret vom lua in considerare o piaţă perfectă care are urmatoarele caracteristici:

1. Omogenitatea pieţei

2. Transparenţa pieţei

3. Atomizarea pieţei

4. Libertatea de intrare-iesire a participantilor pe (şi de pe)piaţă

5. Descentralizarea deciziilor

Omogenitatea pieţei

Dacă pe piaţa produselor se comercializează o gamă infinită de mărfuri, nici pe piaţa asigurărilor nu se comercializează un singur produs “asigurarea”, ci o paletă largă de servicii, reprezentând asigurari împotriva diferitelor riscuri. Ceea ce diferă această piaţă de celelalte constă în faptul că un produs (un tip de asigurare) nu poate fi inlocuit cu altul.

Un exemplu elocvent ar fi asigurarea automobilelor impotriva riscului de avarii(autocasco) nu poate fi îinlocuită cu asigurarea de raspundere civilă auto (RCA)

Transparenţa pieţei

De multe ori persoanele fizice si juridice nu au luat la cunoştinţă de problemele asigurarilor si nu realizează ce avantaje ex-post poate oferi un contract de asigurare, privind raportul dintre prime si indemnizaţiile în caz de pagube. Pentru a se informa şi a lua anumite decizii, aceste persoane trebuie să se adreseze unui agent de asigurare.

Atomizarea pieţei

O piaţă este atomizată atunci cand se întalnesc un număr mare de ofertanţi si solicitanti de asigurare. Acest lucru a dus la o crestere considerabilă a numărului de societaţi de asigurare. Astfel in anul 2003, Regatul Unit înregistra un număr de 544 de societati de asigurare, Germania 648, Franta 444, Suedia 172, Olanda 339, Elvetia 203, Austria 54 şi Luxembourg cu 365.