Piața asigurărilor din Europa și piața asigurărilor din România

Inceputurile asigurarilor isi au originea inca din cele mai vechi timpuri, oamenii de stiinta nereusind sa stabileasca decat cu aproximatie perioadele istorice ale aparitiei lor.

Exista unele date potrivit carora negustorii chinezi isi incarcau marfa pe mai multe vase pentru a fi transportata pe fluviile periculoase ale Chinei, evitand riscul ca intreaga marfa sa fie distrusa in timpul transportului fluvial.

In jurul anului 3000 i. Hr., in timpul Babilonului s-a practicat un anumit fel de imprumuturi maritime ,care il exonerau pe imprumutat de la a le restitui daca marfa sau nava suferea pierderi, avarii sau disparitii.Dovezile initiale se refera la Codul lui Hammurabi, identificat foarte tarziu.Codul cuprinde 282 de clauze si a fost compilat de Hammurabi, regele Babilonului, in jurul anului 2250 i.Hr.

Grecii au preluat experienta babilonienilor si fenicienilor si au inceput sa emita unele hartii de valoare.In secolul al IX-lea inainte de Hristos, legile Rhodosului au constituit baza teoretica si practica a uzantelor maritime referitoare la avaria comuna.In secolele urmatoare romanii au aderat la acelasi sistem.

Aparitia distributiei sau transferului riscului a fost determinata de anumite circumstante.Domeniile in care s-a impus distributia riscului ca o necesitate sunt:navigatia, agricultura, protectia membrilor unei comunitati si acoperirea cheltuielilor de inmormantare.

I.2 Evolutia asigurarilor maritime

Contractele de asigurare maritima veneau in intampinarea necesitatilor comertului medieval, ele fiind utilizate doar in masura in care cele doua parti ajungeau la un acord asupra elementelor contractului.Era mai usor sa inchei asigurari intr-un oras in care exista deja o anumita experienta in acest domeniu.De-a lungul secolelor, pe masura ce schimbarile de ordin politic si tehnologic au influentat viata economica,centrele europene ale asigurarilor s-au orientat dinspre orasele italiene spre cele mai mari centre comerciale din Europa: Anvers, Amsterdam si in final Londra.

Orasele italiene. Asigurarea maritima propriu-zisa a fost conceputa in Italia.Specialistii apreciaza ca aceasta se datoreaza legaturii geografice dintre asigurarea cvasiclasica a vremurilor romane si asigurarea oraselor italiene, si gradul de dezvoltare atins de comertul Italiei de Nord, la inceputul secolului al XIV-lea. Se considera de asemenea ca, reprezentand punctul central al crestinismului, Roma genera un sistem complex de fluxuri de bani si valori, un mediu propice dezvoltarii asigurarilor.Totodata trebuie mentionat ca primele polite de asigurare maritima, care se pastreaza si astazi in diverse muzee ale lumii, au fost semnate de negustorii din Genova, Pisa, Florenta si Venetia, sunt scrise in limba italiana si reprezinta modelul pe baza caruia s-au dezvoltat celelalte, inclusiv politele Lloyd’s.

Si primele societati de asigurari se pare ca au aparut tot in Italia.Dupa asociatiile negustoresti constituite inca din secolul al XI-lea, in scop de aparare si organizare profesionala, au aparut companii adaptate operatiilor comerciale de amploare la distante mari.Astfel, pentru promovarea comertului medieval, venetienii, iar in secolele XII-XIV, si negustorii din alte orase au infiintat societati care acordau imprumuturi comerciantilor ce calatoreau pe mare.Debitorii erau obligati sa ramburseze sumele primite numai daca reveneau cu bine in port.Fiecare imprumut era contractat pentru o singura calatorie, iar riscurile financiare ramaneau exclusiv pe seama creditorilor.

Nord- Vestul Europei.In nordul continentului, o regiune extraordinar de activa in domeniul schimburilor comerciale era Flandra, renumita prin industria textila.Desi situata intr-o zona geografica propice navigatiei, flamanzii au manifestat un interes scazut in aceasta directie si nu s-au ocupat de constituirea unei flote comerciale proprii.Marfurile lor erau transportate in special de negustorii italieni care cumparau stofe in schimbul matasurilor si mirodeniilor.Nu dupa mult timp, corabiilor italiene le-au urmat navele scandinavilor si ale Hansei Teutonice, acest comert ducand la prosperitatea unor mari orase, gen Bruges, Lille,etc.

In anul 1310, in Bruges s-a infiintat o Camera de asigurari.In secolul al XV-lea, Bruges a continuat sa fie unul din cele mai importante centre de asigurari maritime.

Datorita comertului pe care il avea cu Italia, asigurarile devenisera o practica frecventa si in Barcelona, cunoscuta fiind Ordonata din 1435, prin care se urmarea prevenirea abuzurilor si a fraudelor si stimularea armatorilor spanioli.

Un secol mai tarziu insa, principalul centru strategic al comertului la distanta a devenit nord- vestul Europei, remarcandu-se aici Anvers-ul.In aceasta regiune se putea cumpara orice,inclusiv asigurari.Se inregistrau tranzactiile si se fixau preturile pentru aproape toate bunurile, inclusiv pentru diverse tipuri de risc.Mai mult chiar, aici se solutionau si disputele provocate de contractele de asigurare.

In secolul al XVII-lea, centrul comertului european s-a mutat la Amsterdam, devenit un imens depozit de bunuri destinate vanzarii, iar cetatenii sai gasisera modalitati deosebit de eficiente de conducere a afacerilor.Un exemplu il constituie crearea unor asociatii de 64 de membri care isi imparteau intre ei riscul de dauna la care erau supuse navele si tot ei se pare ca au facut distinctie intre avaria comuna si cea particulara.In anul 1598 s-a creat o Camera pentru asigurari iar in 1609 au luat fiinta Banca Amsterdam si Bursa Amsterdam.