Piața Financiară - Definitie și Componente

1. Piaţa financiară - definitie si componente

Piaţa financiară, mai mult sau mai puţin dezvoltată, exista in orice economie de piata şi reprezintă locul unde se întâlneşte oferta cu cererea de fonduri financiare.

Piaţa financiară este formată din urmatoarele componente: piata bancara (sau piaţa creditului), piata titlurilor financiare (sau piaţa financiară în sens restrâns)si piata asigurărilor.

Piaţa bancară (piaţa creditului) priveşte relatia de credit având la bază active financiare fără caracter negociabil - disponibilităţile băneşti sunt atrase la bănci şi apoi utilizate de către acestea pentru creditarea celor în căutare de fonduri (finanţare indirectă).

Piaţa financiară în sens restrâns (piaţa titlurilor financiare) este structurată în piaţa monetară şi piaţa de capital. Pieţele monetare sunt specializate în tranzacţii cu titluri pe termen scurt (până la 1 an) cum ar fi: depozite bancare, cecuri, bilete la ordin, certificate de depozit, cambii şi altele. Preţul dreptului de a utiliza fondurile oferite astfel pe piaţa monetară este reprezentat în principal de dobândă.

Pieţele de capital sunt specializate în domeniul tranzacţiilor cu active financiare pe termen mediu şi lung. Aceste titluri financiare sunt reprezentate în principal de acţiuni şi obligaţiuni. Pe piaţa de capital apare o relaţie directă între posesorul de fonduri (investitorul) şi cel aflat în căutare de resurse financiare şi care va emite titluri, urmând ca în schimb să primească fondurile de care are nevoie.

Zona Europei Centrale si de Est este percepută ca o zonă cu risc ridicat, transparenţă redusă, lichiditate scăzută, şi în general o evoluţie dezamăgitoare în ultimii ani.

Din multe puncte de vedere această concepţie este corectă. Bursele est-europene înregistrează în general un nivel de dezvoltare destul de redus faţă de cele din ţările dezvoltate. Înfiinţarea relativ recentă a burselor în ţările Europei de Est este principalul motiv pentru această stare de fapt. O perioadă de dezvoltare de 5-10 ani (după o “pauză” de comunism de 40-50 de ani) nu este nici pe de parte suficientă pentru ca aceste burse să atingă nivelul celor din Europa de Vest, Asia de Sud-Est sau America de Nord. Istoricul redus duce la probleme precum lichiditate şi capitalizare scăzute, gamă redusă de instrumente tranzacţionate, etc. Marea majoritate a instituţiilor bursiere din aceasta zonă au fost înfiinţate în cadrul procesului de privatizare, pentru a asigura o piaţă de tranzacţionare a acţiunilor societăţilor incluse în acest proces. Multe din burse nu au reuşit să depăşească această etapă.

În Lituania bursa se numeşte National Stock Exchange of Lituania şi a fost înfiinţată în 1993 când au fost adoptate acte normative şi au fost înfiinţate instituţii necesare funcţionării pieţei de capital. Capitalizarea bursieră şi profitul au crescut, la fel şi intermediarii financiari. Îmbunătăţirea sistemului de cotare al bursei şi cadrului normativ a atras tot mai mulţi investitori străini şi autohtoni.

Moneda oficială a Lituaniei se numeşte litas. Începând cu 2 februarie 2002, Lituania menţine cursul monedei sale naţionale fix faţă de euro: 1 EUR=3.4528 LTL. În anul 2004, Lituania a aderat la Uniunea Europeanăsi se pregateste de adoptarea monedei unice, cel mai probabil incepand cu 01.01.2007.

2. Piaţa financiară în Lituania

Lituania are cel mai avansat sistem financiar din regiune, rezultat al reformelor ce au dus la aderarea acestei ţări la UE în mai 2004. Sistemul financiar al Lituaniei este concentrat în sistemul bancar şi este împletit cu sistemele financiare ale celorlalte ţări din regiune, în special cele scandinave.

2.1 Piaţa bancară

Sistemul bancar este organizat pe două trepte: pe prima se află banca centrală (Banca Nationala a Lituaniei), iar pe treapta a doua se află băncile comerciale.

Întregul sistem bancar este supravegheat şi reglementat de Banca Lituaniei.