Plasamentele băncilor în România - credite corporate versus titluri de stat

Cap. 1 Caracteristicile plasamentelor bancare în România

1.1 Caracteristici ale plasamentelor bancare în România

Plasamentul bancar reprezintă o investiție într-un activ care va fi un mijloc de profit în viitor. În viziunea băncilor, plasamentele bancare reprezintă plasarea disponibilităţilor băneşti sub formă de credite şi derivate ale acestora, urmărind astfel obţinerea unui profit cu un risc scăzut.

În România societăţile bancare pot efectua operaţiuni de plasament în conformitate cu Legea bancară nr.58 / 1998.

Plasamentele în instrumente financiare dar şi pe piaţa interbancară au ca scop protejarea băncii împotriva riscului de credit, prin repartizarea unor resurse în alte domenii de plasare, mai puţin riscante şi mai lichide decât creditul.

Portofoliul de investiţii are ca atribuție asigurarea echilibrului între fondurile plasate pe termen scurt pe piaţa monetară şi cele investite în instrumente financiare pe termen mediu şi lung pe piaţa de capital.

Riscurile la care sunt supuse plasamentele pe termen scurt, cu câştiguri mari, trebuie reduse pe cât posibil prin diferite modalităţi de garantare.

1.2 Principii care stau la baza înfăptuirii plasamentelor

Toate deciziile privind plasamentele au la bază următoarele principii :

a) respectarea legalităţii

b) siguranţa plasamentelor

c) asigurarea lichidităţii

d) profitabilitatea

a) Cu privire la plasamentele bancare, băncile sunt obligate să respecte condiţiile următoare, conform Legii nr.58 / 1998:

- a nu se depăși nivelul minim de solvabilitate;

- împrumuturile acordate unui creditor pot fi maxim 20% din totalul fondurilor proprii ale băncii;

- respectare nivelului minim de lichiditate, care se calculează în funcţie de scadenţele creanţelor şi de angajamentele băncii;

- băncile nu pot acorda credite garantate cu acţiunile proprii sau condiţionate de vânzarea sau cumpărarea propriilor acţiuni;

- participarea unei bănci la capitalul altei bănci nu poate depăşi 5% din capitalul băncii nou intrate pe piată, excepție fiind în cazul participării şi altor societăţi bancare persoană juridică străină;

- pentru persoanele care se aflate în relaţii speciale cu banca sau personalului acesteia nu poate depăși 20% din valoarea fondurilor băncii;

- participația unei bănci la capitalul social al unei societăţi nebancare este de aproximativ 20% din capitalul social al societăţii respective şi 10% din fondurile proprii ale băncii;

- totalul investiţiilor pe termen lung în valori mobiliare ale unei bănci nu pot depăşi 50% din fondurile proprii ale băncii.

b) În ceea ce priveşte siguranţa plasamentelor, toate băncile îşi asumă un grad de risc şi trece prin experienţa pierderii definitive a unor plasamente. Pierderile respective pot fi dimunuate fie printr-o analiză anticipată a plasamentelor pe care banca le-ar putea face, fie prin modul în care banii sunt folosiți pe toată durata contractelor”.

c) Referitor la asigurarea lichidităţii, nevoile de lichidităţi ale băncii rezultă din plăţi imediate: retragerile de depozite sau cererile de credite pe care banca trebuie să le satisfacă pentru a rămâne un intermediar aspru. Factorii cei mai reprezentativi care duc la plasamente cu scadenţe mai mari decât resursele băncii sunt reprezentaţi de dorinţa clienţilor de a lua credite pe termen lung şi de preferinţa deponenţilor pentru scadenţe reduse.

Cel mai lichid activ este asociat cu numerarul din casieria băncii, durata lui afectând profitabilitatea băncii, dar, în altă ordine de idei, lipsa lui poate duce la probleme financiare dificile pentru bancă. Pentru ca banca sa fie sigură din punct de vedere al lichidității în condiţii de profitabilitate, trebuie să se introducă plasamente certe, care să asigure rambursabilitatea în funcție de termenele stabilite.

d) Obţinerea profitului reprezintă scopul realizării plasamentelor pe care banca le institue. Băncile urmăresc gestionarea plasamentelor într-un mod cât mai eficient pentru a-şi mări profitul, lucru ce ar duce la satisfacerea acţionarilor, prin maximizarea profitului banca îşi va acoperi eventualele pierderi şi îşi va constitui rezerve legale conform reglementărilor impuse de autorităţi. Dacă profitul este în creștere, atunci rezultă o necesitate pentru asigurarea unei poziţii satisfăcătoare a băncii în cadrul sistemului bancar.