Plățile electronice

Progresele deosebite realizate in domeniile informaticii si telecomunicatiilor au revolutionat societatea si au schimbat radical relatiile banca – client si chiar conceptul despre banca. Noile tehnologii au devenit atat un catalizator al marilor schimbari de care beneficiaza consumatorii de servicii bancare, cat si un suport pentru banci care incearca sa raspunda noilor cerinte.

1 CONCEPTUL DE PLATI ELCTRONICE

Aparitia banilor electronici a reprezentat un pas decisiv in perfectionarea sistemelor de plati care a adus importante avantaje clientilor bancari prin facilitatile create de transmitere rapida a fondurilor si reducere substantiala a costurilor tranzactiilor, precum si autoritatilor monetare prin posibilitatile de reglare si supraveghere a sistemului monetar si in special al celui bancar. Revolutia digitala a avut drept rezultat faptul ca orice informatie poate fi redusa in prelucrare la un flux, iar plata – banii informatie in general - devine doar o forma de informatie digitala. De aceea, trecerea la sistemele electronice de plati si informatizarea completa a procesului de transmitere a drepturilor de proprietate asupra informatiei–bani a fost un fenomen natural in evolutia sistemului financiar – bancar.

In literatura de specialitate, platile electronice sunt definite ca o forma electronica, complet informatizata si automatizata, de organizare a relatiilor de plati intre participantii la o tranzactie, pe baza unui set de reguli si proceduri operatorii. Intr-o varianta mai pragmatica, specialistii de la Bnaca Mondiala, considera ca operatiunile financiare electronice reprezinta utilizarea mijloacelor electronice in scopul schimbului de informatii, al transferului de simboluri sau reprezentari ale valorii si a executarii de tranzactii intr-un mediu comercial. Acest concept cuprinde patru canale: transferul electronic de fonduri, interschimbul de date electronice, transferul de instructiuni de plata si confirmarea platii.

Legislatia romanesca (Regulamentul BNR nr. 4/2002), bazata pe cea comunitara, considera ca o plata electronica reprezinta orice operatiune de plata initiata prin inermediul instrumentelor de plata electronica prin care se pot retrage sume in numerar, efectua plati pentru achizitionarea de bunuri sau servicii, plata obligatiilor catre autoritatile administratiei publice si transferuri de fonduri intre conturi.

Instrumentele de plata electronica sunt de doua feluri:

- instrumente de plata la distanta (cardul, ordinul de plata electronic, cecul electronic);

- instrumente de plata de tip moneda electronica (portofelul electronic)

Instrumentele de plata la distanta permit detinatorului sa aiba acces la fondurile aflate in contul sau bancar si mijlocesc efectuarea de plati catre un beneficiar sau alt gen de transfer de fonduri si care necesita un nume de utilizator si un cod personal de identificare, asa cum este cardul de debit sau de credit. In aceasta categorie se includ si aplicatiile de tip internet-banking si home-banking bazate pe cardurile clasice. Instrumentele de plata de tip moneda electronica permit accesul numai la un depozit electronic (deci nu direct la contul bancar) constituit in prealabil si instrumentul poate fi sau nu reincarcabil cu o anumita valoare (unitati valorice de moneda electronica). Instrumente de plata de tip moneda electronica pot fi chip-cardul, memoria unui calculator (portofelul electronic) sau alt dispozitiv electronic pe care sunt stocate unitati valorice de moneda din care se pot face plati catre alta entitate care accepta aceasta modalitate de plata.

In ansamblu, platile electronice cuprind totalitatea entitatilor, echipamentelor si procedurilor de lucru care conlucreaza penrtu efectuarea platii tranzactiilor. In general, intru-un procedeu electronic de plata de sunt implicate: (a) trei entitati care interactioneaza, respectiv o banca, un vanzator si un cumparator; (b) mai multe echipamente hardware, software, o retea de transmisie (cu unul sau mai multe centre de receptie, validare si retransmisie), punct de vanzare (POS), distribuitor de bani electronici (cont-bani, credit bani, numerar-bani); (c) un set de protocoale de plata (instructiuni de lucru). Sistemele de plati electronice opereaza pe baza unor module de codificare/decodificare a operatiunilor de plati si folosesc chei publice si chei private pentru a asigura integritatea si securitatea platilor.

Trasatura fundamentala a unui sistem electronic de plati consta in rapiditatea cu care circula informatia-bani. Datorita infrastructurii ce integreaza sistemul de reglementare, sistemul informatic si cel de telecomunicatii, informatia ajunge sa circule aproape instantaneu, adica in timp real. Spre deosebire de sistemele clasice de plati fara numerar, la sistemele electronice de plati nu se inregistreaza o intarziere intre momentul emiterii instructiunii de plata si momentul in care are loc inregistrarea transferului de fonduri in conturile bancare, fiind eliminat riscul asociat intervalului de timp in care intermediarul sa dea curs instructiunii de plata, risc ce include eroarea, ratarea, neperformanta de acuratete, intarzierea. De exemplu, procesul de executare a unui ordin de plata in mediul electronic, instrumentul cel mai larg folosit, implica un lant de instructiuni grupate in mesaje de plata, precum si

momente, acte si fapte de inregistrare a rezultatului schimbului de informatii intre cei ce dau si cei ce primesc respectivele instructiuni, astfel ca toate aceste etape se realizeaza intr-un timp de cateva secunde si fara riscuri majore.