Politica de Curs de Schimb în România în Contextul Liberalizării Contului de Capital

Capitolul 1. Reglementări privind liberalizarea circulaţiei capitalurilor în România

Liberalizarea circulaţiei fluxurilor de capital s-a efectuat ca urmare a etapei de preaderare la Uniunea Europeană. Astfel, acest proces s-a efectuat în baza unor articole de legistaţie. Cel mai important fiind Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene(1986), articolul 56 în care este interzisă orice restricţie privind circulaţia capitalului între statele membre sau între statele membre şi terţe ţări. Cu toate acestea, statele membre pot menţine unele restricţii în relaţiile cu ţările din afara UE.

Liberalizarea totală a circulaţiei capitalurilor s-a realizat pe baza Tratatului de la Maastrich(1992), aceasta fiind o condiţie obligatorie a statelor membre ce vor adopta moneda unică a Uniunii Europene. Procesul de liberalizare a fluxurilor de capital au început în 1991 pe baza Legii investiţiilor străine (nr.35/1991) prin care erau avizate investiţiile străine în România şi asigurarea garanţiilor şi facilităţilor pentru investitorii străini.

Principalul obiectiv al Tratatului de la Maastrich este crearea Uniunii Economice şi Monetare în trei etape. Conform tratatului moneda unică europeană urma să fie introdusă cel mai devreme la 1 ianuarie 1997 şi cel mai târziu la 1 ianuarie 1999. Pentru ca o ţară să participe la Uniunea monetară trebuie să îndeplinească anumite criterii economice (criteriile de convergenţă), prin care trebuie asigurată stabilitatea monezii unice. Criteriile de convergenţă sunt următoarele: politica financiară, nivelul preţurilor, al dobânzilor şi al cursului de schimb. În timp ce criteriul de politică financiară (deficit bugetar < 3% şi gradul de îndatorare < 60% din PIB) este un criteriu permanent, celelalte două au fost valabile numai pentru anul de referinţă 1997.

Odată cu semnarea tratatului s-a pus în mişcare un automatism, conform căruia ţările care îndeplinesc criteriile de convergenţă în urma constatărilor făcute de Consiliul de Miniştri pot participa şi la uniunea monetară. Numai Marea Britanie şi Danemarca şi-au rezervat dreptul de a decide singure dacă vor introduce moneda unică europeană

În România, liberalizarea contului de capital şi adoptarea strategiei de ţintire a inflaţiei au fost realizate cu o relativă întârziere faţă de alte ţări din Europa Centrală şi de Est. Amânarea liberalizării contului de capital a fost justificată de mai multe motive. În primul rând, abordarea graduală în ceea ce priveşte reformele structurale şi programele de macrostabilizare din anii ’90 s-a reflectat în creşterea inflaţiei şi a ratelor dobânzilor în comparaţie cu alte ţări din zonă şi cu statele membre UE. În al doilea rând, s-a impus amânarea liberalizării contului de capital până în momentul în care, în urma restructurării sistemului bancar, sectorul financiar devenea suficient de solid pentru a face faţă fluxurilor de capital cu potenţial sporit de reversibilitate. În al treilea rând, era necesar ca banca centrală să atingă un nivel satisfăcător de acoperire a importurilor cu rezervele internaţionale, acest obiectiv fiind îndeplinit în prima jumătate a deceniului actual

România a acceptat integral acquis-ul comunitar privind capitolul 4 - Libera circulaţie a capitalurilor, în vigoare la data de 31 decembrie 2001 şi s-a angajat faţă de Uniunea Europeană ca până la data aderării (1 ianuarie 2007) să elimine toate restricţiile asupra fluxurilor de capital. Ulterior, a fost agreat acquis-ul comunitar până la 30 iunie 2002. În negocierile de aderare referitoare la capitolul 4 - Libera circulaţie a capitalurilor din acquis-ul comunitar, România a solicitat o perioadă de tranziţie de 7 ani de la data aderării sale la Uniunea Europeana (UE) pentru achiziţionarea de teren agricol, păduri şi teren forestier şi a altor terenuri aflate în extravilan de către cetăţenii UE şi SEE (Spaţiul Economic European) şi de 5 ani perioadă de tranziţie pentru dreptul de achiziţie asupra terenului pentru reşedinţa secundară

Înaintea demarării procesului de liberalizare a contului de capital, obiectivele fundamentale pe care şi le-a propus Guvernul se numără şi politica monetară, care ar trebui să conducă la susţinerea cerşterii economice, pe fondul reducerii inflaţiei la 9,3% în anul 2004. Xcursul de schimb al monedei naţionale a continuat să fie determinat de raportul cerere-ofertă de pe piaţa valutară, pe baza unui coş valutar care cuprindea 60% euro şi 40% dolari SUA şi apoi 75% euro şi 25% dolari SUA. În dinamica acestuia s-a inregistrat o depreciere care s-a situat sub nivelul ratei anuale a inflaţiei (9,3% faţă de 14,1%, cât a fost rata inflaţiei în 2003).

Creşterea credibilităţii externe s-a realizat prin sporirea rezervei valutare a statului.