Politica monetară a FED al SUA în contextul crizei financiare internaționale recente

Introducere

Criza financiară internaţională a pus în dificultate economiile din întreaga lume, printre acestea numărându-se şi economia SUA, estimată a fi cea mai puternică pe plan mondial.

Aşadar, chiar dacă economia ţării este dezvoltată, SUA a simţit actuala criză financiară pe toate planurile, în principiu datorită faptului că actuala criză a fost declanşată pe teritoriul SUA, motivul apariţiei acesteia fiind acordarea creditelor subprime de către băncile americane.

O dată cu falimentul a mai multor bănci americane şi cu prăbuşirea sistemului bancar, criza s-a extins şi a determinat adoptarea unor măsuri drastice de către autorităţile competente în domeniu. Având în vedere că această criză s-a manifestat mai întâi asupra sectorului bancar şi apoi asupra întregii economii a fost necesară intervenţia băncii centrale a SUA, Sistemul Federal de Rezerve (FED) prin promovarea unei politici monetare eficiente în acest context.

Faptul că economia SUA este cea mai puternică din lume şi că moneda naţională (dolarul american) este utilizată în majoritatea schimburilor internaţionale, conducerea băncii centrale americane a fost nevoită să adopte o politică monetară de relansare a activităţii economice pentru a nu afecta mai mult celelalte economii ale lumii.

Pentru realizarea acestui obiectiv, şi anume relansarea activităţii economice, FED ia în considerare valorile indicatorilor reprezentativi ce reflectă situaţia reală a economiei, acţionând în aşa fel încât să armonizeze politica monetară cu cea fiscală.

De altfel, politica monetară adoptată de FED pe parcursul acestei crize, prin utilizarea instrumentelor specifice a fost singura soluţie pentru atenuarea dezechilibrelor majore ale economiei SUA, întrucât politica monetară are ca scop reglarea lichidităţii economiei, promovând o creştere economică echilibrată, ocuparea deplină a forţei de muncă, stabilitatea preţurilor şi nu în ultimul rând asigurarea echilibrului de plăţi externe.

Aşadar, pe parcursul acestei lucrări vom surprinde modul de organizare al Sistemul Federal de Rezerve care are o importanţă deosebită în adoptarea obiectivelor în materie de politică monetară, instrumentele specifice de poltitică monetară de care dispune şi nu în ultimul rând, măsurile de politică monetară adoptate de către FED pentru atenuarea efectelor negative produse de manifestarea actualei crize financiare.

Capitolul 1. Organizarea Sistemului Federal de Rezerve (FED)

Sistemul Federal de Rezerve (FED) reprezintă banca centrală a S.U.A., acesta fiind creat în anul 1913 printr-un act al Congresului Acest sistem este format din 12 bănci regionale (Federal Reserve Banks) şi este condus de către Consiliul Guvernatorilor, din acesta făcând parte Comitetul Federal pentru Operaţiunile pe Piaţa Liberă (Federal Open Market Comitee- FOMC) şi Consiliul Consultativ Federal (Federal Advisory Council).

Sistemul Federal de Rezerve îndeplineşte funcţiile specifice unei bănci centrale, într-un mod care reflectă dimensiunile continentale ale S.U.A., iar băncile comerciale importante devin membre ale FED, fiind „arondate” pe lângă banca federală (regională) Băncile comerciale care devin membre ale FED trebuie să îndeplinească o serie de cerinţe, însă beneficiază şi de numeroase avantaje, acestea fiind asigurate automat de către Corporaţia Federală pentru Asigurarea Depozitelor (Federal Deposit Insurance Corporation- creată în 1935).

1.1. Consiliul Guvernatorilor

Consiliul Guvernatorilor al FED are sediul la Washington şi este compus din şapte membri, având funcţia de a superviza toate activităţile sistemului. Membrii sunt numiţi de către preşedintele S.U.A. şi confirmaţi de Senat, mandatele acestora fiind de 14 ani, care sunt aranjate în aşa fel încât un mandat expiră în fiecare an par Consiliul Guvernatorilor este condus de către un preşedinte şi un vicepreşedinte ce au mandate de câte patru ani, aceştia fiind desemnaţi de către preşedintele S.U.A.