Politica monetară și de credit BNR

INTRODUCERE

RENASTEREA POLITICII MONETARE IN ROMANIA – EFECT SI CATALIZATOR AL TRANZITIEI ECONOMICE

Sistemul comunist, de a carui esenta politica si ideologica Romania s-a rupt la sfarsitul anului 1989, a lasat in urma sa structuri specifice, a caror eliminare si inlocuire cu altele viabile necesita un complex proces de tranzitie.

Transformarea radicala a sistemului economic – macrostructura fundamentala a societatii – dintr-o economie de comanda intr-o economie moderna de piata impune, pe de o parte, suprimarea inertiilor structurale, functionale si comportamentale ale vechiului sistem si, pe de alta parte, conceperea, construirea si vitalizarea celui nou. Dificultatea si complexitatea demersului constau in faptul sa cele doua sisteme sunt esential deosebite, tranzitia insemnand mai degraba un proces de reconstructie decat unul de restructurare.

“Repunerea in drepturi” a politicii monetare impune, in primul rand, instituirea acelor structuri care sa faca posibila abordarea functionala a acesteia. Este vorba de sistemul bancar specific economiei de piata, de mijloacele si instrumentele de plata si credit adecvate si de piata monetara.

Tranzitia la economia de piata inseamna, pentru sistemul financiar-bancar si pentru politica monetara, poate mai mult decat pentru oricare din celelalte sectoare ale economiei, crearea unui nou sistem, mai degraba decat restructurarea celui vechi.

Dupa reforma institutionala a sistemului bancar, devenita efectiva la inceputul anului 1991, Banca Nationala a Romaniei a fost pusa in fata unei complexe probleme: realizarea unui control eficace al variabilelor monetare din economie in concordanta cu intregul program macroeconomic, in paralel cu crearea setului de instrumente necesare acestui control. Cu alte cuvinte, era realizarea unor obiective concrete in conditiile in care mijloacele de realizare a obiectivelor respective urmau sa fie schimbate “din mers”. Utilizarea in continuare a controlului direct al variabilelor monetare trebuie abandonata, datorita efectului negativ pe care il avea asupra alocarii rationale (i.e. eficiente) a resurselor, perpetuand si agravand dezechilibrela deja existente in economia romaneasca.

In aceste conditii, solutia adoptata de Banca Nationala pentru promovarea unei politici monetare in concordanta cu dezideratele politicii economice generale nu putea fi alta decat adaptarea deciziilor sale in functie de modificarea elementelor de conditionare din economie, urmarind insa ca flexibilitatea politicii monetare sa nu afecteze consecventa in realizarea obiectivelor esentiale propuse.

In conformitate cu prevederile legale, B.N.R. formuleaza si aplica politica monetara avand ca obiectiv general asigurarea stabilitatii monedei nationale. Legea prevede, de asemenea, ca politica monetara trebuie sa se incadreze in ansamblul politicilor macroeconomice ale statului.

Faptul ca politica monetara ii este atasat, prin lege, un singur obiectiv final legat de controlul inflatiei constituie o prevedere neechivoca care faciliteaza, a priori, formularea cadrului analitic de implementare a politicii monetare.

Inflatia, trebuie abordata intotdeuna in contextul istorico-social dat al fiecarei tari si al perioadei respective. Din acest punct de vedere, ceea ce particularizeaza tranzitia de la o economie hipercentralizata la economia de piata, este complexitatea si amploarea problemelor si dezechilibrelor care se impletesc cu inflatia si criza. Ca urmare, inflatia nu trebuie abordata dupa modelul economiilor dezvoltate.

Lupta contra inflatiei nu se poate rezuma la parghiile monetare ci trebuie sa aibe la baza redresarea productiei de bunuri si servicii si refacerea echilibrului material si de piata. In aceasta abordare lupta contra inflatiei se duce atat la nivel macrosocial de catre autoritatile guvernamentale cat si la nivel microsocial de catre intreprinderii.

Influenta inflatiei asupra economiei romanesti, a fost in anii de reforma, complexa, din cel putin doua motive. Primul tine de tipologia mersului preturilor la nivelul diferitelor sectoare si categorii sociale, iar al doilea este legat de pozitia neta, debitoare sau creditoare. Miscarea neuniforma a preturilor a afectat diferite categorii sociale sau sectoare aflate in aceeasi pozitie financiara neta fata de celelalte sectoare.

Tinerea sub control a fenomenului inflationist se impune drept o coordonata esentiala a politicii economice in perioada de tranzitie. Economia planificata se caracterizeaza prin rigiditatea si caracterul artificial al preturilor si prin penuria generalizata, conditii in care se manifesta asa-numita inflatie “inabusita”. Transformarea acesteia intr-una deschisa s-a produs o data cu declansarea primei etape de liberalizare a preturilor, la 1 noiembrie 1990.

In perioada 1990-1994, ritmul rapid de evolutie a inflatiei a condus la o crestere a preturilor, la sfarsitul lunii decembrie 1994, exprimata printr-un indice al preturilor de consum de 8.507,3%, avand ca baza nivelurile din octombrie 1990.

In aceasta perioada, inflatia a avut, in mare parte, un caracter corectiv, determinant de factori precum alinierea preturilor produselor primare la nivelurile de referinta de pe plan mondial, eliminarea subventiilor la numeroase produse, devalorizarea leului.