Politici fiscale de creștere economică și eficiența lor

1. Politica fiscală: concept, obiective şi rol

1.1 Conceptul de politică fiscală

În abordarea politicii fiscale trebuie stabilit mai întâi, conceptul de politică fiscală, sfera politicii fiscale, obiectivele şi rolul acesteia. Politica fiscală reprezintă o componentă esenţială a politicii bugetare considerată ca fiind un ansamblu de măsuri iniţiate şi implementate de guvern, prin intermediul bugetelor publice, în scopul realizării şi menţinerii echilibrului macroeconomic în economia reală. Intervenţia statului, în cazul politicii fiscale, îşi face simţită prezenţa prin intermediul unor procese specific financiar-fiscale precum: asigurarea echilibrelor bugetare, alocarea cheltuielilor bugetare şi formarea prin impozite şi taxe a veniturilor bugetare. Politica fiscală poate fi definite şi ca o formă de intervenţie indirectă a statului în economie, aplicabilă pe piaţa bunurilor şi serviciilor, intervenind cu precădere la ajustarea dezechilibrelor macroeconomice interne, modificarea ei fiind dificilă şi lentă. Politica fiscală este strict şi total reglementată juridic, asigurată prin forţa legii, efectul aplicării acesteia în economie simţindu-se imediat. În sens larg politica fiscală este desemnată în cadrul autorităţilor publice de încasare şi utilizare a resurselor indispensabile consumului public procurării de servicii şi bunuri publice.

Conceptul de politică fiscală are la bază eficienţa fiscală şi un randament ridicat care va asigura venituri cât mai mari la bugetul de stat. Această politică are în vedere stimularea activităţii economice, a investiţiilor, asigurarea protecţiei sociale şi deasemeni susţinerea unui principiu moral/juridic care cere respectarea drepturilor fiecăruia în contribuţia individuală la constituirea veniturilor. Cu alte cuvinte politica fiscală are în vedere fixarea volumului şi a locurilor de unde provin resusele de alimentare a fondurilor financiare din sectorul public, procedee de prelevare care vor fi utilizate, a obiectivelor şi modalităţilor de creare a acesteia prin intermediul instrumentelor sale specific reprezentate de taxe şi impozite.

Politica fiscală urmăreşte atingerea de scopuri diferite, de natură economică, socială, fiscală, publică, militară etc astfel că ea reuşeşte să se integreze cu success în acţiunile economice generale ale statului, suprapunându-se intens cu alte politici precum cele sectoriale, bugetare, monetare, sociale şi cu strategiile de dezvolatare sectoriale sau naţională. Observăm că prin intermediul politicii fiscale se pot demara acţiuni de protejare şi încurajare a anumitor ramuri din economie precum: determinarea agenţilor economici să investească în anumite domenii, realizarea unui nivel înalt de competitivitate şi calitate a produselor, încurajarea exportului şi a micilor producători , eliminarea unor activităţi nocive mediului înconjurător , exploatarea agriculturii şi subramurilor acesteia, încurajarea investitorilor din zone rurale în vederea asiguarii unei dezvoltări economice echilibrate şi de lungă durată la nivelul întregii ţări.

1.2 Obiectivele politicii fiscale

În subcapitoul 1.1 în care am reuşit că definim conceptul de politică fiscală am adus în discuţie ca pentru o abordare clară a polticii fiscale trebuie să avem în vedere şi obiectivele acesteia. Prin urmare doresc să precizez că autorităţile publice au folosit şi folosesc în continuare politică fiscală în scopul atingerii unor ţinte nefiscale, de natură economică precum modificarea proceselor economice, rectificarea ciclului economic, eliminarea dezechilibrelor economice. În continuare având în vedere direcţiile spre care se îndreaptă politica fiscală putem enumera ca obiective principale ale politicii fiscale următoarele:

1. Stabilizarea economică

2. Modernizarea aparatului productive

3. Reglarea conjucturala şi relansarea economiei

4. Restructurarea şi creşterea economică

Stabilitatea economică reprezintă obiectivul principal deoarece ciclicitatea (instabilitatea economică) este declanşată foarte uşor de fluctuaţiile investiţiilor agenţilor economici şi de gradul de economisire a populaţiei, anumite modificări intervenite în volumul exporturilor, determinate de variaţiile cererii externe, evoluţia structurii comerţului exterior precum şi de calamităţi,epidemii etc. Atunci când economia se află în recesiune atingerea acestui obiectiv de către politica fiscală reprezintă o necesitate astfel că această luptă pentru a reduce cotele impozitelor şi taxelor în acelaşi timp cu creşterea cheltuielilor publice.În sens contrar atunci când cererea devine excesivă determinând o creştere a preţurilor şi a deficitului bugetar,poltica fiscală apelează la o creştere a cotelor de impozitare şi/sau la o reducere a cheltuielilor publice.