Politici Monetare și Credit - Gestiunea Riscului Bancar

1. CONCEPTUL DE RISC BANCAR

Activitatea bancara presupune înainte de toate, asumarea unor riscuri specifice. Un bun management bancar poate evita acceptarea unor riscuri excesive si poate obtine un profit rezonabil pentru institutia sa.

Cu toate acestea, greselile de conducere, goana dupa un profit tot mai mare, o criza economica deosebita ca amploare sau aparuta în mod neasteptat, o panica bancara sau orice combinatie a acestor evenimente pot provoca falimentul societatii bancare. În acest caz, în afara de actionarii bancii, pot suferi pierderi si clientii creditori care si-au plasat spre fructificare disponibilitatile temporare.În aceste conditii, în alegerea societatii bancare partenere de catre agentii economici si persoanele fizice trebuie sa se tina cont de anumite criterii prudentiale, deosebite ca importanta.

Primul aspect avut în vedere vizeaza conditiile de remunerare explicite pentru depozitele de economii la vedere si la termen; bancile care ofera dobânzi nete superioare celor de pe piata pot fi considerate de la început banci cu un risc superior pentru creditorul deponent.

În al doilea rând, trebuie cunoscut modul de acces la credite si conditiile de creditare evidentiate distinct, pe tipuri de clienti si de valute. Deasemeni, este foarte util sa se stie avantajele oferite pe tipuri de servicii bancare, unele necomisionate explicit: constituirea de depozite în cont curent, plata salariilor pe carduri pentru agentii economici, viramentele între conturi curente, deschiderea de linii de credit, oferirea de garantii bancare si gradul de dezvoltare teritoriala a retelei de unitati bancare.

Un alt criteriu de selectie a societatilor bancare de catre clientela lor potentiala consta în oferta de facilitati comisionate separat: schimb valutar, plati internationale, deschiderea de acreditive, oferta de sinteze economice sau financiar-valutare, prelucrarea datelor contabile, întocmirea rapoartelor financiare, gestiunea portofoliului de plasamente financiare pentru client.

Nu în ultimul rând, un client bine informat asupra sistemului bancar, trebuie sa cunoasca gradul de soliditate a bancii alese, prin ansamblul indicatorilor de risc calculati pe baza rapoartelor financiare, îndeosebi indicatorii de solvabilitate. Desigur ca interpretarea acestor indicatori trebuie sa se faca în raport cu nivelul indicatorilor pentru ansamblul bancilor românesti la un moment dat, dar si în dinamica, având grija sa se asigure comparabilitatea datelor.

Un element de o deosebita importanta se releva a fi modul de definire a riscului.

Dictionarul enciclopedic ilustrat, publicat în 1999 de Editura Cartier, defineste riscul ca “posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol, o paguba, un necaz” sau “pericol, inconvenient posibil”.

Dictionarele englezesti mentioneaza definitia standard acceptata lingvistic: riscul reprezinta “probabilitatea producerii unui eveniment cu rezultate adverse pentru subiect”. Teoria financiara moderna aduce însa nuantari acestei definitii, considerând ca nu trebuie pus semnul de echivalenta între probabilitate si risc: probabilitatea constituie de fapt unitatea de masura a riscului si mijloc de cuantificare pentru acesta.

Definitia care ilustreaza cel mai cuprinzator riscul apartine lucrarii “Bancile – Mica Enciclopedie” publicata de Editura Expert în 1998, în care autorii (Acad. Costin C. Kiritescu si Dr. Emilian M. Dobrescu) definesc riscul într-o afacere ca “eveniment viitor si probabil a carei producere ar putea provoca anumite pierderi”.

Parcurgând Capitolul II – ,,Activitati permise bancilor”, din Legea Bancara nr. 58/1998 se poate concluziona ca activitatea bancara este sensibila la o serie întreaga de elemente (pericole, evenimente viitoare etc.) care pot produce anumite pierderi pentru banca. Asadar, în activitatea bancara riscul este caracteristica generala.

Încercând definirea si explicarea riscului bancar în general, Dennis G.Uyemura si Donald R.Deventa, în lucrarea lor “Financial Risk Management in Banking” publicata în SUA si Anglia în 1993, pornesc de la ideea ca “riscul reprezinta volatilitatea fluxurilor de numerar nete (net cash flows) ale unei unitati de afaceri”.

Riscul exprima probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte adverse pentru institutia bancara, iar expunerea la risc reprezinta valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le-ar suporta aceasta.

Provocarea majora o reprezinta reducerea riscului. Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii institutiei financiar-bancare respective, atât un impact sub forma unor pierderi direct suportate, cât si un impact indus cauzat de efectele asupra clientelei, personalului, actionarilor, partenerilor si chiar asupra autoritatii centrale bancare.

Cele mai multe definitii date riscului si managementului riscului se bazeaza pe functia clasica a banilor si anume aceea de intermediere în domeniul riscurilor financiare prin diviziunea lor.