Politici si Tehnici Bancare - Recenzie

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Politici si Tehnici Bancare - Recenzie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 35 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Iuga Iulia

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Banci

Cuprins

Capitolul 1. BANCA CENTRALA
1.1. CREAREA BANCILOR CENTRALE
1.1.1. Bancile centrale si forma de proprietate asupra capitalului
1.1.2. Bancile centrale si independenta acestora
1.2. FUNCTIILE BANCII CENTRALE
1.2.1. Functia de emisiune monetara
1.2.2. Functia de centru al politicii monetare
1.2.3. Functia de creditare a economiei
1.2.4. Functia de centru valutar
1.2.5. Functia de banca a bancilor
1.2.6. Functia de banca a statului
1.3. BANCI CENTRALE IMPORTANTE
1.3.1. FED
1.3.2. Banca Centrala Europeana
Capitolul 2. ROLUL POLITICII MONETARE IN REALIZAREA POLITICII MACROECONOMICE
2.1. POLITICA MACROECONOMICA: OBIECTIVE SI INSTRUMENTE
2.1.1. Obiectivele politicii macroeconomice si conflictul dintre acestea
2.1.2. Instrumentele de politica macroeconomica
2.1.3. Mixul de politici economice in Romania
2.2. POLITICA MONETARA
2.2.1. Strategii indirecte de politica monetara
2.2.2. Strategii directe de politica monetara
2.3. OBIECTIVE INTERMEDIARE DE POLITICA MONETARA
2.4. OBIECTIVE OPERATIONALE DE POLITICA MONETARA
2.5. INSTRUMENTE DE POLITICA MONETARA
2.5.1. Instrumente directe de politica monetara
2.5.2. Instrumente indirecte de politica monetara
2.6. IMPACTUL POLITICII MONETARE ASUPRA OFERTEI SI CERERII DE MONEDA
2.6.1. Oferta de moneda
2.6.2. Cererea de moneda
Capitolul 3. BANCILE COMERCIALE SI OPERATIUNILE ACESTORA
3.1. OPERATIUNILE BANCILOR COMERCIALE
3.1.1. Operatiunile pasive
3.1.2. Operatiunile active
3.2. TITLURIZAREA CREANTELOR BANCARE
Capitolul 4. RISCURILE BANCARE SI GESTIONAREA ACESTORA
4.1. NOTIUNEA DE RISC BANCAR. BENCHMARK-UL
4.2. RISCUL DE CREDIT
4.2.1. Analiza dosarului de credit pentru societatile comerciale
4.2.2. Sursele de informatii necesare analizei de credit
4.2.3. Analiza bilantului societatii comerciale
4.2.4. Elemente de analiza financiara
4.2.5. Analiza contului de profit si pierderi
4.2.6. Dosarul de credit
4.2.7. Reglementarea riscului de credit in Romania
4.3. GESTIONAREA LIPSEI DE LICHIDITATE
4.4. FONDURILE PROPRII SI RISCUL DE INSOLVABILITATE LA NIVELUL INSTITUTIILOR BANCARE
4.4.1. Functiile fondurilor proprii
4.4.2. Reglementarea bancara
4.5. GESTIONAREA RISCULUI DE RATA A DOBANZII
4.5.1. Definirea si caracteristicile riscului de rata a dobanzii
4.5.2. Masurarea riscului de rata a dobanzii
4.5.3. Tehnici de acoperire a riscului de rata a dobanzii
4.6. ALTE RISCURI BANCARE
4.6.1. Riscul operational
4.6.2. Riscul suveran
Capitolul 5. RATINGUL FINANCIAR
5.1. FUNCTII, CARACTERISTICI
5.2. CARACTERIZAREA INFORMATIILOR REZULTATE DIN ACTIVITATEA DE RATING FINANCIAR
5.3. CORELAREA RATING - NEVOIE DE INFORMARE A PIETELOR FINANCIARE
5.4. SCALELE DE NOTARE UTILIZATE DE PRINCIPALELE AGENTII DE RATING

Extras din document

Capitolul 1

BANCA CENTRALA

1.1. CREAREA BĂNCILOR CENTRALE

În condiţiile economiei actuale, s-a ajuns ca banca centrală să joace un rol cheie –

de manager economic, în ultima perioadă aceasta acumulând din ce în ce mai multe

responsabilităţi legate de stabilizarea propriei economii, în condiţiile practicării de

cursuri valutare flexibile. Banca centrală are, astfel, drept obiectiv definirea şi

aplicarea măsurilor de politică monetară a statului, păstrarea rezervelor valutare ale

ţării, realizând, în acelaşi timp, supravegherea băncilor din sistem, refinanţarea

acestora şi, nu în ultimul rând, administrarea conturilor statului.

Istoric, prima bancă centrală creată a fost Banca Regală Suedeză (1668),

Banca Angliei creându-se 30 de ani mai târziu (1694). Banca Naţională a României

a fost înfiinţată în anul 1880.

Crearea băncilor centrale a impus însă nenumărate probleme legate de:

• forma de proprietate asupra capitalului băncii;

• gradul de independenţă vis-a-vis de autorităţile politice;

1.1.1 BANCILE CENTRALE SI FORMA DE PROPRIETATE ASUPRA CAPITALULUI

Dacă avem în vedere forma de proprietate, la prima vedere se poate spune că orice bancă centrală trebuie să fie proprietatea statului. Cu toate acestea, există şi excepţii de la regulă, în prezent existând numeroase bănci centrale care se află în proprietate mixtă (a statului şi a sectorului privat) sau în proporţie de 100% în proprietate privată.

În condiţiile existenţei acţionariatului privat, banca centrală trebuie să distribuie dividendele aferente acestora (de cel mult 12% din profitul net) înainte de a vărsa restul profitului (minus fondul de rezervă) la bugetul statului. Cu toate acestea, există un puternic argument împotriva acţionariatului privat la nivelul băncilor centrale, argument ce rezultă tocmai din rolul jucat de banca centrală în economia respectivă: instituţie implicată în corectarea disfuncţionalităţilor macroeconomice, acestea reprezentând, de cele mai multe ori, acţiuni contraciclice (opuse intereselor acţionarilor de maximizare a profiturilor).

Exemple de bănci în funcţie de forma de proprietate asupra capitalului:

Bănci cu capital mixt:

• Banca Austriei (statul deţine 50% din capitalul băncii);

• Banca Greciei (statul deţine 10% din capital);

• Banca Turciei (statul deţine 25% din capital);

Bănci cu capital privat:

• Banca Italiei (care, conform statutului acesteia, este inclusă în cadrul companiilor publice şi trebuie deţinută numai de astfel de companii);

• Banca Elveţiei (63% proprietatea mixtă a cantoanelor, restul proprietate privată);

• FED (proprietatea băncilor din sistemul bancar american);

Bănci cu capital de stat:

• Majoritatea băncilor centrale sunt bănci cu capital de stat.

1.1.2 BĂNCILE CENTRALE ŞI INDEPENDENŢA ACESTORA

Problema gradului de independenţă al băncii centrale apare ca urmare a implicării structurilor politice în administrarea economiei naţionale. Acest aspect se impune tocmai pentru a se realiza o separare a politicului de deciziile monetare. Această abordare evidenţiază două aspecte de manifestare a independenţei băncii centrale:

• independenţa relativă (activitatea băncii centrale fiind subordonată autorităţii executive);

• independenţa absolută ( în sensul că activitatea băncii centrale este coordonată de

autoritatea legislativă, dar politica monetară este realizată în cadrul amplu al politicii macroeconomice a statului).

În România, potrivit legii 312/28 iunie 2004 privind Statutul BNR, “obiectivul fundamental al Băncii Naţionale a României este asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor” (conform acestui articol se încadrează în grupa a doua de independenţă).

În aceeaşi lege se precizează că: “Principalele atribuţii ale BNR sunt:

• elaborarea şi aplicarea politicii monetare şi a politicii de schimb;

• autorizarea, reglementarea şi supravegherea prudenţială a instituţiilor de credit,promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a instituţiilor de credit, promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare;

• emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României;

• stabilirea regimului valutar şi supravegherea respectării acestuia;

• administrarea rezervelor internaţionale ale României.

Banca Naţională a României sprijină politica economică generală a statului, fără prejudicierea îndeplinirii obiectivului său fundamental privind asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor”.

Având în vedere independenţa totală a băncii centrale, se desprind atât argumente, dar şi

contraargumente. Printre argumentele favorabile independenţei se află:

• necesitatea independenţei totale a politicii monetare faţă de procesul politic, politica monetară vizând evoluţia ulterioară a economiei, în timp ce interesele politice sunt specifice fiecărei legislaturi;

• imposibilitatea atribuirii acestei responsabilităţi unui departament al guvernului, autoritatea monetară având o structură mult mai complexă decât cea a executivului;

• asigurarea imparţialităţii legate de relevanţa datelor, caz care nu ar putea fi asigurat în cazul angajării politice.

În ceea ce priveşte aprecierea independenţei unei bănci centrale, aceasta este corelată cu rata inflaţiei.

În ultimii ani, s-au adus nenumarate argumente potrivit cărora există o puternică legătură între gradul de independenţă al băncilor centrale şi nivelul redus al ratei inflaţiei.

Argumente pro

• sistemele politice democratice sunt inflaţioniste, deoarece nu ţin cont, în

totalitate, de costurile pe termen lung ale politicilor expansioniste adoptate,

toate acestea deoarece:

o politicienii au în vedere maximizarea voturilor;

o electoratul consideră că politicile expansioniste conduc la reducerea şomajului;

o pe termen lung, legatura inflaţie – şomaj nu mai este validată.

• existenţa unei conduceri independente a băncilor centrale conduce la o creştere a credibilităţii acestora, permiţând, astfel, o reducere a ratei inflaţiei;

• rezultatele empirice ale analizelor realizate la nivel internaţional vin să evidenţieze legătura ce se stabileşte între gradul de independenţă al băncii centrale şi o rată scăzută a inflaţiei.

Fisiere in arhiva (1):

  • Politici si Tehnici Bancare - Recenzie.doc

Alte informatii

Politici si tehnici bancare"- recenzie Autori: Conf.univ.dr. Ionela COSTICA, Lect.univ.dr. Sorin Adrian LAZARESCU