Politici și Tratamente Contabile privind Leasingul

CAPITOLUL I

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAŢIUNILE

DE LEASING

1.1 Definiţia leasingului-IAS 17

Conform IAS 17, “Leasingul financiar este operatiunea de leasing care transfera, in mare masura, toate riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate poate fi, sau nu, transferat, in cele din urma”.

Standardul defineşte leasingul ca fiind acel contract între locator şi locatar prin care se transmite dreptul de folosinţă asupra unui bun, pe o perioadă de timp determinată în schimbul unei plăţi.

Interesul practic al leasingului este de a asigura finanţarea integrală prin fonduri împrumutate a unei investiţii fără ca beneficiarul să constituie măsuri asiguratorii; prin aceasta, leasingul se distinge de tradiţionala creditare a investiţiilor, unde întreprinderea beneficiară suportă o parte din valoarea investiţiei. De aceea, leasingul ca tehnică de finanţare vizează în primul rând întreprinderile care urmăresc lărgirea activităţii si ridicarea performanţelor, iar pe plan mai general, asigură progresul tehnic.

Termenul de leasing este necunoscut în limba română, fiind preluat din jargonul economic şi comercial englez, unde s-a impus de aproximativ un secol, fiind apoi preluat de ţările europene occidentale.

Definiţia leasingului poate fi dată atât din punct de vedere economic, cât şi juridic.

Din punct de vedere juridic, leasingul reprezintă un contract complex care permite unei persoane să obţină şi să utilizeze un lucru fără a plăti imediat preţul.

Prima definiţie legală a leasingului în Europa continentală provine din Franţa, referindu-se doar la leasingul imobiliar, operaţiunea numindu-se credit-bail. Operaţiunile de credit-bail sunt cele prin care o întreprindere dă în locaţie bunuri imobiliare in vederea unei utilizări profesionale, cumpărate de ea sau construite prin efortul ei financiar, dacă aceste operaţiuni, indiferent de calificarea lor, permit locatarului să devină proprietarul bunurilor fie printr-o promisiune unilaterală de vânzare, fie prin achiziţionarea directă ori indirectă a dreptului de proprietate a terenului pe care au fost edificate imobilele închiriate, fie prin transferul de plin drept a dreptului de proprietate asupra construcţiilor edificate pentru acel locator.

O definiţie mai recentă a leasingului în Franţa pune in evidenţă funcţiile economice ale acestuia: leasingul reprezintă o finanţare, în principiu integrală, a unei investiţii productive garantată de beneficiar.

In legislaţia română operaţiunile de leasing sunt definite ca fiind acele operaţiuni prin care o parte, denumită locator, se angajează la indicaţia unei alte părţi, denumită utilizator, să cumpere sau să preia de la un terţ, denumit furnizor, un bun mobil sau imobil şi să transmită utilizatorului posesia sau folosinţa asupra acestuia contra unei plăţi numită redevenţă, în scopul exploatării sau, după caz, a achiziţionării bunului (Legea nr.53 din 25 noiembrie 2004 pentru modificarea si completarea Ordonanţei Guvernului nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing si societăţile de leasing, publicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Nr. 1.153 din 1 decembrie 2004).

Din punct de vedere economic, leasingul reprezintă o operaţiune de finanţare, pe baza unui contract de leasing, în care finanţatorul asigură fondurile necesare pentru întreaga investiţie. Pe toată durata contractului, închiriatorul-proprietar permite utilizatorului-chiriaş să folosească un anumit bun în schimbul promisiunii ultimului de a efectua o serie de plăţi (rate de leasing) pe durata contractului. Câştigurile obţinute prin Ieasing sunt derivate din utilizarea bunului, nu din dreptul de proprietate asupra acestuia. O operaţie tipică de leasing decurge astfel: utilizatorul hotărăşte asupra echipamentului de care are nevoie, asupra întreprinderii producătoare, a mărcii şi modelului. De asemenea, specifică clar orice însuşire specială dorită a bunului, termenele de garanţie, livrare, instalare şi service-ul.

Totodată, utilizatorul negociază preţul. După ce echipamentul şi aspectele importante au fost specificate, iar contractul de vânzare-cumpărare negociat, utilizatorul încheie un contract de locaţiune cu finanţatorul-proprietar, negociind cu acesta durata contractului, ratele de leasing, dacă taxele de vânzare, livrare, instalare vor fi incluse in preţul contractului, precum şi alte considerente opţionale. Termenul de leasing include o varietate de tranzacţii de la cele în care leasingul reprezintă folosirea proprietăţii închiriate pentru o scurtă perioadă de timp, până la cele în care leasingul este, de fapt, un mijloc de finanţare a utilizatorului-chiriaş pentru a achiziţiona bunul închiriat.

Privit din punctul de vedere al societătii de leasing, leasingul constituie o cumpărare a unui bun cu scopul închirierii, urmată de o închiriere în scopul vânzării. Deci leasingul este o operaţie de finanţare (creditare) pe baza unui contract prin care utilizatorul poate folosi un bun cu posibilitatea de a-1 cumpăra Ia finele locaţiei, după ce a fost plătită chiria aferentă şi ultima tranşă de plată (preţul rezidual). Prin prisma finalităţii, operaţiunea de leasing poate fi asemănată cu cea de vânzare-cumpărare cu plata în rate, în cazul în care bunul trece în proprietatea beneficiarului. Deosebirea este aceea că prin operaţiunea de vânzare un anumit bun este cedat contra unei sume de bani, în timp ce prin leasing se cedează dreptul de folosinţă a bunului respectiv.