Politicile și facilitățile speciale de finanțare oferite țărilor membre de către Fondul Monetar Internațional

1.1 FMI- prezentare generală

FMI este o organizaţie internaţională care are 185 de ţări membre, înfiinţată pentru a promova cooperarea monetară internaţională, stabilitatea valutară şi acorduri valutare sistematice, pentru a stimula creşterea economică şi niveluri înalte de folosire a forţei de muncă şi pentru a acorda asistenţă financiară temporară ţărilor membre, în condiţii adecvate, pentru a contribui la ajustarea balanţei de plăţi.

Potrivit Articolului 1 din statutul său, F.M.I. are următoarele obiective majore:

- să promoveze cooperarea monetară;

- să faciliteze expansiunea comerţului internaţional;

- să înlăture restricţiile valutare din calea comerţului internaţional şi a fluxurilor financiare internaţionale;

- să acorde ţarilor membre credite pe termen scurt şi mijlociu, în vederea reducerii dezechilibrelor temporare din balanţa de plăţi externe provocate de cauze imprevizibile, fără ca aceste ţări să recurgă la măsuri care ar putea impieta asupra prosperităţii naţionale şi internaţionale;

- să promoveze stabilitatea cursurilor valutare şi evitarea devalorizărilor monetare ca mijloc de concurenţă internaţională;

- să scurteze durate şi să micşoreze dezechilibrul balanţelor de plăţi externe ale ţărilor membre.

În funcţie de obiectivele sale şi de mijloacele de care dispune F.M.I. pentru realizarea lor, se pot distinge următoarele segmente mai importante ale activităţii sale:

- acordarea de credite membrilor săi pe bază de garanţii (în monedă naţională), astfel încât, pe de o parte, aceştia să fie sprijiniţi la nevoie în eforturile proprii de echilibrare a balanţelor de plăţi, iar, pe de altă parte, să contribuie la stabilirea unui sistem multilateral al decontări, care să faciliteze tranzacţiile comerciale şi financiare internaţionale. în principiu, ţara membră a F.M.I. care a primit un credit de la Fond este obligată să-1 folosească numai pentru echilibrarea balanţei sale de plăţi;

- limitarea cât mai mult posibil a restricţiilor valutare care frânează dezvoltarea comerţului internaţional. În acest sens, membrii F.M.I. simt obligaţi să evite restricţiile valutare asupra plăţilor curente. în acelaşi timp, F.M.I. are sarcina de a veghea şi interzice încheierea de acorduri valutare discriminatorii între ţările membre;

- menţinerea parităţii monedelor naţionale ale ţărilor membre şi urmărirea stabilităţii cursului de schimb. Potrivit prevederilor statutare iniţiale ale F.M.L, cursul de schimb al monedei unei ţâri membre putea să oscileze în raport cu valutele celorlalţi membri în cadrul unei marje înguste, de ± 1% faţă de paritatea oficială. Acest principiu însă nu se mai aplică după 15 august 1971, când s-a declanşat criza sistemului monetar internaţional iniţiat la Bretton - Woods, cursurile de schimb ale monedelor fiind lăsate să floteze liber.

Funcţii

- monitorizează acţiunile şi politicile economice şi financiare din ţările membre, precum şi la nivel global

- acordă asistenţă tehnică

- creditarea ţărilor membre cu dezechilibre în balanţa de plăţi

În momentul aderării la FMI, fiecare ţară contribuie cu o anumită sumă de bani numită "cotă de subscriere". În urma reevaluării din 1998, cota de subscriere s-a majorat cu 45 % ajungând la 216.75 mld DST (aprox. 323.31 mld USD) în ianuarie 1999. Reevaluarea din 2003 nu a adus nici o modificare cotelor. În 2006, cotele au fost majorate cu 1.8 procente, aceasta măsură înscriindu-se într-un program de reforme ce se desfaşoară pe o perioadă de doi ani. La sfârşitul lunii septembrie 2007, totalul cotelor se cifra la 217 mld. DST (aprox 338 mld. USD).