Politicile Valutare ale Bancii Nationale a Romaniei

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Politicile Valutare ale Bancii Nationale a Romaniei.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 57 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Lidia Gosoianu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Banci

Cuprins

1.Evoluţia regimului valutar în România 3
1.1 Premisele trecerii la un nou regim valutar 3
1.2. Reforma regimului valutar 8
1.3. Obiectivele şi principalele măsuri ale politicii valutare promovate de Banca
Naţională a României 15
I. Stabilizarea cursului leului 16
1. Menţinerea finanţării externe 19
2. Constituirea rezervei valutare 23
3. Adoptarea unui program coerent de restabilire a echilibrelor în economie 25
4. Stimularea exportului 25
5. Descurajarea importurilor de importanţă secundară 28
6. Creşterea ponderii importurilor pe credit 30
7. Finanţarea neinflaţionistă a deficitului bugetar 30
8. Dobânzi real positive 34
9. Controlul arieratelor şi restabilirea disciplinei financiare 36
10. Formularea unei politici industriale, ca mijloc de asigurare a unui
echilibru relative între pierderea şi crearea de locuri de muncă 39
II. Un alt obiectiv de politică monetară promovat de Banca Naţională a României
în perioada de tranziţie l-a reprezentat echiliberarea balanţei de plăţi 40
III. Un alt obiectiv de politică valutară l-a reprezentat reducerea datoriilor externe ale României 42
IV. Eliminarea segmentării pieţei şi restabilirea echilibrului dintre cerere şi ofertă 46
1.4. Regimul valutar în prezent

Extras din document

1.Evoluţia regimului valutar în România

1.1 Premisele trecerii la un nou regim valutar

Până la sfârşitul anului 1989, în ţara noastră politica valutară s-a înfăptuit în condiţiile monopolului valutar, forma prin care se manifesta conducerea nemijlocită şi unitară a întregii activităţi valutare de către stat.

Pe plan intern, monopolul valutar presupunea dreptul exclusiv al Băncii Naţionale a R.S.R. şi al Băncii Române de Comerţ Exterior de a deţine şi efectua cumpărări şi vânzări de mijloace de plată străine, precum şi de a efectua decontările cu străinătatea. Potrivit monopolului valutar, valutele altor state nu aveau putere circulatorie pe teritoriul României, aşa după cum era interzisă scoaterea din ţară sau remiterea în străinătate a monedei noastre naţionale - leul.

Înfăptuirea monopolului valutar era într-o strânsă interdependenţă cu monopolul de stat asupra comerţului exterior.

Deşi în ţara noastră nu a existat o lege elaborată expres în domeniul valutar-financiar, exista însă o legislaţie în domeniul comerţului exterior şi al operaţiunilor valutar-financiare cu străinătatea, care reglementa relaţiile în acest domeniu ale persoanelor fizice şi juridice române, atât pe plan intern, cât şi în raporturile cu partenerii externi.

În ţara noastră, până în mai 1991, politica valutară a fost exercitată de Ministerul Finanţelor,în colaborare cu Banca Naţională a României şi cu Banca Română de Comerţ Exterior1.

Ministerul Finanţelor era autoritatea cu competenţă valutară, care exercita coordonarea şi controlul întregii activităţi valutare. Banca Naţională a României, în calitate de bancă centrală, avea următoarele atribuţiuni, potrivit statutului său:

• păstrarea şi administrarea rezervei de stat;

• organizarea schimbului valutar;

• stabilirea şi publicarea cursului valutelor străine în lei;

• exercitarea controlului operaţiilor valutare;

• participarea la elaborarea balanţei de plăţi externe şi urmărirea realizării acesteia.

Banca Română de Comerţ Exterior, în calitate de bancă comercială specializată în relaţiile de plăţi cu străinătatea, avea următoarele atribuţii principale:.• efectua toate operaţiunile de plăţi şi încasări bancare în valută şi în lei privind activitatea de comerţ exterior, cooperare ;

• păstra şi administra disponibilităţile în valută, păstra mijloacele financiare ale întreprinderilor de comerţ exterior şi efectua plăţi şi încasări în contul acestora;

• acorda credite în valută întreprinderilor de comerţ exterior;

• păstra evidenţa centralizată a creditelor bancare externe;

• era autorizată să contracteze credite externe pentru deservirea relaţiilor economice;

• acorda credite în lei, pe termen scurt, pentru activitatea de comerţ exterior, cooperare etc., precum şi pentru necesităţile curente ale întreprinderilor de comerţ exterior;

• efectua în exclusivitate transferurile valutare în străinătate privind toate operaţiunile comerciale şi necomerciale;

• participa împreună cu alte organe bancare, financiare, la elaborarea şi execuţia balanţei de plăţi externe;

• putea să deschidă conturi în valută pe numele persoanelor fizice şi juridice române.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale în acest domeniu, Banca Română de Comerţ Exterior dispunea de fonduri proprii (fondul statutar, fondul de rezervă, fonduri speciale).

La începutul anului 1990, România nu înregistra datorii externe şi dispunea de reserve valutare de aproximativ 1,5 miliarde dolari2. Poziţia financiară externă favorabilă era susţinută exclusiv prin pârghii administrative: consumul şi producţia erau strict controlate, exportul şi importul erau dirijate centralizat, iar cursul valutar nu avea un rol practic în echilibrarea balanţei de plăţi.

Abandonarea mecanismelor administrative de reglare a comerţului exterior a condus, încă din anul 1990, la deteriorarea balanţei de plăţi şi la consumarea rezervelor valutare (Tabelele nr. 1 şi 2). Cauzele acestei evoluţii au fost:

• dezechilibrele structurale generate de modelul bazat pe conducerea centralizată a economiei;

• reorientarea fundamentală a economiei româneşti, respectiv trecerea de la modelul conducerii centralizate la reglarea prin mecanismele pieţei;

• şocurile economice cauzate de o conjunctură internaţională deosebit de nefavorabilă:

prăbuşirea comerţului exterior cu ţările membre CAER; influenţa războiului din Golf şi a crizei iugoslave.

Ca şi alte mecanisme vitale ale economiei naţionale, regimul valutar nu a putut fi reorientat dintr-o dată, etapele parcurse conformându-se, în esenţă, concepţiei reformei economice din ţara noastră, în condiţiile concrete determinate de schimbările politice de după decembrie 1989.

Poziţia externă a României 1988 – 1999

Tabelul nr. 1

Anul Datoria externă Rezerve la BNR Rezerve la bănci comerciale Aur Devize convertibile Total reserve nete

1988 2261.00 24.00 776.00 594.00 -1130.00 -536.00

1989 174.00 75.00 1861.00 872.00 1595.00 2467.00

1990 230.00 26.00 502.00 850.00 373.00 1223.00

1991 1143.00 209.30 490.00 795.00 -419.70 375.30

1992 2479.00 96.00 741.10 762.40 -540.90 221.50

1993 3357.00 42.30 953.20 913.90 -276.10 637.80

1994 4546.00 591.80 1494.30 1446.35 440.49 1446.68

1995 5342.00 334.10 1370.80 1350.02 303.96 1350.01

1996 7208.90 1592.40 0.00 1041.50 2098.70 3140.20

1997 8584.30 3061.00 1606.90 867.50 3699.50 4567.00

1998 9899.00 2299.10 1492.60 924.30 1373.60 3791.70

1999 8915.30 2492.90 1160.70 966.60 1516.20 3653.60

Notă: Toate datele sunt exprimate in milioane dolari SUA (sau echivalent).

Datele corespund sfârşitului de an

Sursa: Banca Naţională a României

Balanţa comercială şi contul curent 1988 – 1999

Tabelul nr. 2

Anul 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999

Contul curent

(sold)

3590

2804

-1802

-1290

-1518

-1177

-371

-1292

-2571

-2338

-2968

-1296

Export

(FOB)

6942

6343

3600

3538

4286

4882

5914

7519

8085

8431

8302

8503

Import

(FOB)

3371

3835

5436

4883

5659

6012

6316

8750

10555

10411

10927

9595

Balanţa

comercială (sold)

3571

2508

-1836

-1345

-1373

-1130

-402

-1231

-2470

-1980

-2625

-1092

Notă: Toate datele sunt exprimate in milioane dolari SUA (sau echivalent).

Datele corespund sfârşitului de an.

Fisiere in arhiva (1):

  • Politicile Valutare ale Bancii Nationale a Romaniei.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA ECOLOGICA MASTER MANAGEMENT FINANCIAR