Cuprins
- 1.Evoluţia regimului valutar în România 3
- 1.1 Premisele trecerii la un nou regim valutar 3
- 1.2. Reforma regimului valutar 8
- 1.3. Obiectivele şi principalele măsuri ale politicii valutare promovate de Banca
- Naţională a României 15
- I. Stabilizarea cursului leului 16
- 1. Menţinerea finanţării externe 19
- 2. Constituirea rezervei valutare 23
- 3. Adoptarea unui program coerent de restabilire a echilibrelor în economie 25
- 4. Stimularea exportului 25
- 5. Descurajarea importurilor de importanţă secundară 28
- 6. Creşterea ponderii importurilor pe credit 30
- 7. Finanţarea neinflaţionistă a deficitului bugetar 30
- 8. Dobânzi real positive 34
- 9. Controlul arieratelor şi restabilirea disciplinei financiare 36
- 10. Formularea unei politici industriale, ca mijloc de asigurare a unui
- echilibru relative între pierderea şi crearea de locuri de muncă 39
- II. Un alt obiectiv de politică monetară promovat de Banca Naţională a României
- în perioada de tranziţie l-a reprezentat echiliberarea balanţei de plăţi 40
- III. Un alt obiectiv de politică valutară l-a reprezentat reducerea datoriilor externe ale României 42
- IV. Eliminarea segmentării pieţei şi restabilirea echilibrului dintre cerere şi ofertă 46
- 1.4. Regimul valutar în prezent
Extras din proiect
1.Evoluţia regimului valutar în România
1.1 Premisele trecerii la un nou regim valutar
Până la sfârşitul anului 1989, în ţara noastră politica valutară s-a înfăptuit în condiţiile monopolului valutar, forma prin care se manifesta conducerea nemijlocită şi unitară a întregii activităţi valutare de către stat.
Pe plan intern, monopolul valutar presupunea dreptul exclusiv al Băncii Naţionale a R.S.R. şi al Băncii Române de Comerţ Exterior de a deţine şi efectua cumpărări şi vânzări de mijloace de plată străine, precum şi de a efectua decontările cu străinătatea. Potrivit monopolului valutar, valutele altor state nu aveau putere circulatorie pe teritoriul României, aşa după cum era interzisă scoaterea din ţară sau remiterea în străinătate a monedei noastre naţionale - leul.
Înfăptuirea monopolului valutar era într-o strânsă interdependenţă cu monopolul de stat asupra comerţului exterior.
Deşi în ţara noastră nu a existat o lege elaborată expres în domeniul valutar-financiar, exista însă o legislaţie în domeniul comerţului exterior şi al operaţiunilor valutar-financiare cu străinătatea, care reglementa relaţiile în acest domeniu ale persoanelor fizice şi juridice române, atât pe plan intern, cât şi în raporturile cu partenerii externi.
În ţara noastră, până în mai 1991, politica valutară a fost exercitată de Ministerul Finanţelor,în colaborare cu Banca Naţională a României şi cu Banca Română de Comerţ Exterior1.
Ministerul Finanţelor era autoritatea cu competenţă valutară, care exercita coordonarea şi controlul întregii activităţi valutare. Banca Naţională a României, în calitate de bancă centrală, avea următoarele atribuţiuni, potrivit statutului său:
• păstrarea şi administrarea rezervei de stat;
• organizarea schimbului valutar;
• stabilirea şi publicarea cursului valutelor străine în lei;
• exercitarea controlului operaţiilor valutare;
• participarea la elaborarea balanţei de plăţi externe şi urmărirea realizării acesteia.
Banca Română de Comerţ Exterior, în calitate de bancă comercială specializată în relaţiile de plăţi cu străinătatea, avea următoarele atribuţii principale:.• efectua toate operaţiunile de plăţi şi încasări bancare în valută şi în lei privind activitatea de comerţ exterior, cooperare ;
• păstra şi administra disponibilităţile în valută, păstra mijloacele financiare ale întreprinderilor de comerţ exterior şi efectua plăţi şi încasări în contul acestora;
• acorda credite în valută întreprinderilor de comerţ exterior;
• păstra evidenţa centralizată a creditelor bancare externe;
• era autorizată să contracteze credite externe pentru deservirea relaţiilor economice;
• acorda credite în lei, pe termen scurt, pentru activitatea de comerţ exterior, cooperare etc., precum şi pentru necesităţile curente ale întreprinderilor de comerţ exterior;
• efectua în exclusivitate transferurile valutare în străinătate privind toate operaţiunile comerciale şi necomerciale;
• participa împreună cu alte organe bancare, financiare, la elaborarea şi execuţia balanţei de plăţi externe;
• putea să deschidă conturi în valută pe numele persoanelor fizice şi juridice române.
Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale în acest domeniu, Banca Română de Comerţ Exterior dispunea de fonduri proprii (fondul statutar, fondul de rezervă, fonduri speciale).
La începutul anului 1990, România nu înregistra datorii externe şi dispunea de reserve valutare de aproximativ 1,5 miliarde dolari2. Poziţia financiară externă favorabilă era susţinută exclusiv prin pârghii administrative: consumul şi producţia erau strict controlate, exportul şi importul erau dirijate centralizat, iar cursul valutar nu avea un rol practic în echilibrarea balanţei de plăţi.
Abandonarea mecanismelor administrative de reglare a comerţului exterior a condus, încă din anul 1990, la deteriorarea balanţei de plăţi şi la consumarea rezervelor valutare (Tabelele nr. 1 şi 2). Cauzele acestei evoluţii au fost:
• dezechilibrele structurale generate de modelul bazat pe conducerea centralizată a economiei;
• reorientarea fundamentală a economiei româneşti, respectiv trecerea de la modelul conducerii centralizate la reglarea prin mecanismele pieţei;
• şocurile economice cauzate de o conjunctură internaţională deosebit de nefavorabilă:
prăbuşirea comerţului exterior cu ţările membre CAER; influenţa războiului din Golf şi a crizei iugoslave.
Ca şi alte mecanisme vitale ale economiei naţionale, regimul valutar nu a putut fi reorientat dintr-o dată, etapele parcurse conformându-se, în esenţă, concepţiei reformei economice din ţara noastră, în condiţiile concrete determinate de schimbările politice de după decembrie 1989.
Poziţia externă a României 1988 – 1999
Tabelul nr. 1
Anul Datoria externă Rezerve la BNR Rezerve la bănci comerciale Aur Devize convertibile Total reserve nete
1988 2261.00 24.00 776.00 594.00 -1130.00 -536.00
1989 174.00 75.00 1861.00 872.00 1595.00 2467.00
1990 230.00 26.00 502.00 850.00 373.00 1223.00
1991 1143.00 209.30 490.00 795.00 -419.70 375.30
1992 2479.00 96.00 741.10 762.40 -540.90 221.50
1993 3357.00 42.30 953.20 913.90 -276.10 637.80
1994 4546.00 591.80 1494.30 1446.35 440.49 1446.68
1995 5342.00 334.10 1370.80 1350.02 303.96 1350.01
1996 7208.90 1592.40 0.00 1041.50 2098.70 3140.20
1997 8584.30 3061.00 1606.90 867.50 3699.50 4567.00
1998 9899.00 2299.10 1492.60 924.30 1373.60 3791.70
1999 8915.30 2492.90 1160.70 966.60 1516.20 3653.60
Notă: Toate datele sunt exprimate in milioane dolari SUA (sau echivalent).
Datele corespund sfârşitului de an
Sursa: Banca Naţională a României
Balanţa comercială şi contul curent 1988 – 1999
Tabelul nr. 2
Anul 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999
Contul curent
(sold)
3590
2804
-1802
-1290
-1518
-1177
-371
-1292
-2571
-2338
-2968
-1296
Export
(FOB)
6942
6343
3600
3538
4286
4882
5914
7519
8085
8431
8302
8503
Import
(FOB)
3371
3835
5436
4883
5659
6012
6316
8750
10555
10411
10927
9595
Balanţa
comercială (sold)
3571
2508
-1836
-1345
-1373
-1130
-402
-1231
-2470
-1980
-2625
-1092
Notă: Toate datele sunt exprimate in milioane dolari SUA (sau echivalent).
Datele corespund sfârşitului de an.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Politicile Valutare ale Bancii Nationale a Romaniei.doc