Practică - CEC Bank SA

Istoric CEC Bank

Originile CEC Bank se regasesc in eforturile elitelor politice si economice din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a pune ordine in finantele publice ale tanarului stat roman, rezultat in urma Unirii din 1859.

CEC Bank este continuatoarea activitatilor initiate de prima institutie de credit public din Romania – Casa de Depuneri si Consemnatiuni – si a celor desfasurate, incepand cu anul 1881, de cea mai importanta casa de economie care a activat in sistemul bancar romanesc – Casa de Economie - transformata in anul 1932 in Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale.

In domeniul caselor de economii, primul proiect apartine lui Costache Balcescu si a fost publicat in 1845. Acesta cuprindea “statutele cassei de pastrare si imprumutare”, care urma sa se fondeze prin “sloboda subscriptie particulara in orasul Bucuresti”, fiind insotit si de o expunere de motive. Trebuie mentionat faptul ca proiectul a fost inspirat dupa statutele caselor de economie din Franta si a celei din Brasov, infiintata in 1835.

In planul de organizare al creditului, publicat in 1864 ca anexa la bugetul statului, sunt mentionate institutiile financiare, intr-o ordine ce sugera urgenta infiintarii lor. Astfel, prima apare “Banca Fonciara”, urmata de “Banca de Scont si Circulatiune”, “Casa de Economie”, “Casa pentru inlesnirea micilor agricultori si meseriasi”, “Muntele de Pietate” si “Casa de Depozite si Consignatii”.

Ministrul ad-interim de Finante, Nicolae Rosetti-Balanescu, realizeaza un proiect de lege pentru constituirea unei Case de Depozite si Consignatii, pe care Domnitorul Alexandru Ioan Cuza il aproba, la 24 noiembrie 1864 si astfel ia nastere Casa de Depuneri si Consemnatiuni (CDC).

Legea pentru infiintarea Casei de Depuneri si Consemnatiuni prevedea la art.1:

Se instituie o Casa de Depuneri si Consemnatiuni, care, sub autoritatea Ministerului Finantelor si sub privegherea unei comisiuni sa stranga si sa administreze fondurile provenite din:

1) depuneri voluntare, judiciare si administrative;

2) consignatii ordonate sau autorizate prin articole speciale din condica civila, criminala sau comerciala sau de vreo alta lege speciala si care se vor preciza prin reglementul legii;

3) succesiunile vacante;

4) fondurile ce vor proveni din bunurile sechestrate;

5) fondurile comunale ce vor prisosi peste cheltuielile lor;

6) cautiunile agentilor contabili, intreprinzatorilor de lucrari publice, cumparatorilor si arendasilor, intrucat acestea nu se vor face ipoteci de imobile;

7) cautiunile ce contribuabilii vor fi datori a da in cazurile prevazute de lege.

Dobanda care urma sa fie platita depunatorilor a fost stabilita la 5%, ea calculandu-se incepand din a 61-a zi de la data depunerii. Restituirile trebuiau efectuate in cel mult 30 de zile de la data cererii, fie ca era vorba de depuneri voluntare, fie ca era vorba de depuneri cu caracter obligatoriu. Pentru atragerea micilor depuneri ale populatiei din mediu urban si rural a fost infiintata Casa de Economie, ca o anexa a C.D.C.

Fiecare depunator primea un libret, in care se inscriau toate operatiunile. O depunere nu putea fi mai mica de 1 leu sau mai mare de 300 lei. Doua depuneri succesive nu puteau fi facute la un interval mai mare de 8 zile. Indata ce sumele depuse pe un libret atingeau 3.000 lei, Casa de Economie cumpara, in contul depunatorului respectiv, efecte de stat, pe care le pastra si administra separat. Dobanda nu putea fi mai mare de 4,5 % sau mai mica de 3%.

Acte normative

• OUG nr 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 227/2007

• Norma BNR nr 17/18.12.2003, privind organizarea si controlul intern al activitatii institutiilor de credit si administrarea riscurilor semnificative, precum si organizarea si desfasurarea activitatii de audit intern a institutiilor de credit

• Caracteristicile cadrului de control COSO (Comitetul de Supraveghere a Organizatiilor Comisiei Treadway)

• Sistemele de control intern in institutiile bancare – Comitetul de Supraveghere bancara de la Basel – septembrie 1998

• Regulamentul de Organizare si Functionare a Bancii (ROF Centrala; ROF unitati teritoriale)

• Norma privind administrarea riscurilor semnificative in Banca

• Strategia de administrare a riscurilor si profilul de risc al Bancii

• Rolul si functiile Comitetului de Administrare a riscurilor – cuprinse in ROF

• Reglementarile interne ale Bancii

• Hotarerea C.A. nr. 17/20 septembrie 2007 privind imputernicirea Presedintelui Bancii pentru aprobarea si emiterea de reglementari interne

• Decizia C.D. nr.2 din 13.01.2009

Principii generale

1. Controlul intern are ca obiective:

- desfasurarea activitatilor in conditii de eficienta si eficacitate

- furnizarea unor informatii credibile, relevante, complete si oportune atat pentru utilizatorii interni implicati in luarea unor decizii cat si pentru utilizatorii externi

- asigurarea conformitatii activitatilor cu cadrul legal, procedurile interne, cu politicilesi strategia Bancii.

2. Controlul intern, definit de Norma BNR nr. 17/2003 si de Comitetul de supraveghere bancara de la Basel, reprezinta un proces continuu la care participa Consiliul de Administratie, conducatorii precum si personalul Bancii prin care se furnizeaza o asigurare rezonabila asuora atingerii obiectivelor prevazute la pct. 1.

3. Elementele importante ale controlului intern:

- responsabilitatile conducerii;

- evaluarea riscurilor;

- controlul si separarea responssabilitatilor;

- informarea si comunicarea;

- monitorizarea activitatii si corectarea deficientelor.

4. Pentru asigurarea controlului intern al activitatii prin Statutul Bancii, Regulamentul de Organizare si Functionare, reglementarile interne si fisa postului sunt stabilite atributii si responsabilitati pentru: Consiliul de administratie, conducatorii Bancii, comitetele permanente, conducerea operativa etc.

5. Mecanismele de control intern sunt instituite de management si constau in:

a) controlul organizational

b) controlul separarii sarcinilor. Sarcinile ce trebuiesc separate sunt urmatoarele:

- autorizarea operatiunilor;

- executarea operatiunilor;

- gestionarea resurselor;

- inregistrarea tranzactiilor:

- crearea si actualizarea datelor in sistem informatic.

c) controlul fizic

d) controlul privind autorizarea si aprobarea

e) controlul dual

f) controlul personalului

g) controlul privind supervizarea

h) controlul de management

i) controlul financiar intern