Prezentarea societăților de asigurare

1. Prezentarea modulelor de organizare, funcţionarea societăţilor de asigurare în România în ultimii 3 ani

Despre organizaţii se poate spune că sunt de mai multe feluri, şi anume:

- Organizaţii de asigurare de tip mutual

- Tontinele

- Societăţile cooperatiste

- Organizaţiile frăţeşti

- Alte societăţi de asigurare

1. Organizaţii de asigurare de tip mutual

Aceste organizaţii efectuează operaţii de asigurare pentru membrii lor, potrivit institutelor acestora, având la bază principiul mutualităţii. Ele nu urmăresc obţinerea de profit ci ajustarea membrilor lor.

Fiecare membru al unei organiuaţii mutuale este în acelaşi timp asigurat şi asigurător. În calitate de asigurat fiecare membru al grupului participă la formarea fondului comun de asigurare cu contribuţia ce a fost stabilită. Din acest fond se acoperă daunele suferite la asigurările de bunuri şi de răspundere civilăşi se achitpă sumele asigurate la asigurările de personae.

La sfârşitul anului se procedează la regularizarea contribuţiilor în funcţie de mărimea reală a daunelor şi, respective, a sumelor asigurate, achitate ori rămase de plată, majorându-se sau micşorându-se după caz.

2. Tontinele

Aceste asociaţii se constitue pentru o perioadă determinată de timp, ăn decursul căreia membrii asociaţiei varsă la fondul comun o cotizaţie anuală care variază în funcţie de vârstă. La expirarea termenului pentru care a fost constituită suma rezultată din capitalizarea cotizaţiei de-a lungul anilor se împarte între membrii supraveţuitori. Asociaţii asemănătoare se organizează şi pentru cazuri de deces.

3. Societăţile cooperatiste

Acestea sunt un alt tip de asigurare care au fost constituite cu un scop precis, de a face asigurarrea disponibilă pentru o anumită organizaţie sau grup de entităţi în schimbul unor prime. Aceste organizaţii cuprind societăţile captive, grupurile de reţinere a riscului şi grupurile de achiziţie.

Societăţile captive în esenţa lor asigură riscul proprietarilor societăţii. Scopul urmărit este acela de a finanţa despăgubirile cuvenite pentru daunele suportate de proprietari. Această metodă se mai numeşte şi autoasigurare formalizată.

Unele state au promulgat legi specifice pentru a facilita constituirea şi funcţionarea organizaţiilor captive, în cadrul jurisdicţiei respective.

De asemenea există o legistaliţi specifică şi pentru constituirea grupurilor sâde reţinere a riscului şi grpurilor de achiziţie.

4. Organizaţii frăţeşti

Aceste organizaţii seamănă cu societăţile mutuale numai că ele combină rolul de asigurător cu o funcţie socială sau de investiţie. În primul rand acestea se ocupă de asigurările de viaţă şi medicale.

5. Alte societăţi de asigurare

Unele din societăţile de asigurare nu se pot încadra exact în nici una din categoriile amintite. De exemplu, o organizaţie de ocrotire a sănătăţii poate fi o organizaţie nonprofit, sau poate urmări obţinerea unui profit. În ambele cazuri, organizaţia oferă o anumită listă de servicii medicale, în schimbul unei plăţi periodice făcute de către membrii acesteia.

Cotizaţia de membru este plătită lunar şi nu depinde de starea de sănătate a membrului plătitor sau de volumul serviciilor medicale folosite pentru unele servicii se pit solicita plăţi suplimentare. Organizaţiile Blues (Blue Cross şi Blue Shield) sunt şi ele greu de încadrat într-o anumită categorie. Ambele sunt organizaţii nonprofit. Ele au fost constituite iniţial de către asociaţiile spitaliceşti pentru a asigura plata facturilor de spitalizare.

Organizaţiile Blue Shield asigură taxele chirurgicale. Iniţial, au fost înfiinţate de asociaţiile medicale, darn u mai sunt controlate de acestea. În ultimii ani au pătruns pe piaţa asigurărilor sau au început să concureze cu asigurătorii şi alte instituţii financiare. În unele state, băncile de economii mutuale s-au lansat în afaceri cu asigurări de viaţă. Acestea acţionează ca asigurători şi nu ca agenţi sau brokeri. Legile federale şi unele legi statale interzic băncilor şi holdingurilor bancare să activeze ca asigurători, deşi în anumite condiţii acestea pot funcţiona ca agenţi sau brokeri de asigurare.

Câteva holdinguri bancare deţin, alături de bani sau sociatăţi de împrumut sau economii, şi societăţi de asigurare. Unele bănci concurează cu societăţile de asigurări, folosind instrumentele bancare tradiţionale pentru a îndeplinii funcţii tradiţionale ale asigurărilor. De exemplu, unele bănci promovează scrisorile de credit în locul obligaţiunilor garantate.

De asemenea, scrisorile de credit înlocuiesc asigurarea pentru obligaţiunile municipale, care protejează investitorii în cazul în care municipalitatea nu poate să-şi onoreze plăţile către deţinătorii de obligaţiuni. Totuşi acest tip de concurenţă nu este deocamdată foarte important pentru domeniul asigurărilor.