Principalele operațiuni bancare - intermedierea bancară

Introducere

Băncile comerciale sunt toate celelalte bănci, altele decât banca centrală. Activitatea lor se axează pe atragerea depozitelor şi acordarea de credite, acceptarea de depuneri de la alte bănci sau firme, operaţiuni valutare pentru persoane fizice sau juridice, plasamentul fondurilor, finanţarea schimburilor comerciale externe.

Apariţia băncilor moderne este strâns legată de dezvoltarea comerţului cu cetăţile îndepărtate şi acumularea capitalului monetar în special pe această bază, expresie a dezvoltării producţiei manufacturiere şi a expansiunii generale a economiei. Legate de nevoile comerţului şi desfăşurând principalele operaţiuni prin intermediul efectelor comerciale, în mod firesc băncile au primit atributul de comerciale.

Ca urmare a eforturilor deosebite depuse atât de banca centrală, cât şi de comunitatea bancară pentru o reformă structurală a sistemelor de plăţi şi decontări din România, în prezent România dispune de un sistem de plăţi modern, la nivelul celor existente în Uniunea Europeană.

Dubiile care au planat asupra modalităţii de acordare a creditelor de către băncile comerciale au dus la perfecţionarea normelor de creditare a societăţilor bancare, la scăderea riscului general de creditare în sistemul bancar şi la apariţia unor fonduri specializate de garantare a creditelor. Socul resimţit de industria bancară românească în urma dificultăţilor majore întâmpinate de unele bănci a fost cauzat şi de retragerile masive ale depozitelor populaţiei.

Chiar dacă bilanţul băncilor pare sănătos în termenii contabili – aceasta este în parte pentru că băncile au fost reţinute în extinderea creditului, alegând să se concentreze mai curând pe venitul din comision, decât pe cel din rata dobânzii.

Menţinerea distorsiunilor în sectorul real, fluctuaţiilor ratelor dobânzilor, ale cursului de schimb al monedei naţionale, precum şi ale preţurilor de consum şi-au pus amprenta asupra sectorului bancar, influenţând negativ performanţele financiare ale băncilor şi indicatorii de prudenţă bancară în sensul creşterii ponderii veniturilor nerealizate din dobânzi şi din influenţe de curs valutar în totalul profitului brut.

Evoluţia de ansamblu a sistemului bancar nu poate fi detaşată de situaţia generală a economiei naţionale care s-a confruntat cu disfuncţionalităţi majore atât la nivel microeconomic, cât şi macroeconomic.

Cap. 1. Principalele operaţiuni bancare

1.1. Tipuri de operaţiuni bancare

Agenţii economici îşi găsesc resursele necesare realizării investiţiilor pe două căi: fie prin utilizarea propriilor economii, fie prin recurgerea la creditele ce le sunt acordate prin bănci, în procesul de reciclare şi valorificare a capitalurilor monetare în economie.

În acest fel se crează condiţiile unei ample redistribuiri a capitalurilor, tot mai mari odată cu evoluţia istorică, vehiculate de o largă reţea de intermediari care au fost exclusiv, la început, şi preponderent apoi, în structura sistemului bancar în formare, băncile comerciale sau de depozit.

- Principalele tipuri de activităţi ale băncilor:

1. Atragerea de depozite

2. Acordarea de împrumuturi – pe baza resurselor atrase şi prin procesul de creaţie monetară

3. Transferul fondurilor

O bancă trebuie să deţină licenţă de funcţionare acordată de autoritatea monetară. Pe lângă legea bancară organizaţiile profesionale au emis un set de standarde bancare şi de reguli pe baza cărora trebuie să se desfăşoară orice activitate a unei instituţii bancare. Aceste elemente stau la baza unei conduite numită etica bancară. Asociaţia Română a Băncilor (ARB) este o instituţie nonprofit care reprezintă interesele profesioniştilor din băncile româneşti, este o instituţie de lobby.

Condiţiile de bază în care se desfăşoară activităţile bancare sunt:

• Banca este o instituţie care se bazează pe încrederea publicului – la baza activităţii stau legile, normele şi regulamentele bancare precum şi un set de reguli de conduită ce formează etica bancară.

• Toate operaţiunile trebuie înregistrate corect, complet şi riguros.

• Băncile trebuie să asigure perfectă confidenţialitate a operaţiunilor desfăşurate de clienţii săi.

Funcţionarea contului bancar

În opinia specialiştilor contul funcţionează atâta timp cât este alimentat, deci funcţional este un cont cu şold creditor. Conducerea evidenţei în cont sau ţinerea controlului de către bancă presupune următoarele operaţii:

o Înregistrarea prin formule contabile în care contul titularului poate avea o postură creditoare sau debitoare;

o Stabilirea soldului după fiecare operaţiune sau perioade din care să rezulte poziţia contului. Periodic, titularul de cont primeşte un extras de cont privind operaţiile efectuate recent.