Probleme și Costuri ale Extinderii Uniunii Europene Dincolo de Europa celor 27

1. Procesul de extindere

1.1. Concept

Extinderea este proiectul cel mai ambiţios întreprins de UE: el reprezintă, de fapt, unificarea continentului european, divizat în urma ultimului război mondial. Au existat în trecut şi alte valuri ale extinderii într-o Europă divizată, dar actualul proces de extindere ajută la îndeplinirea visului părinţilor fondatori ai UE: o Europă unită şi liberă. Extinderea UE este rezultatul hotărârii de a împărţi cu alte state beneficiile obţinute de Europa Occidentală prin crearea unei zone stabile, unde războiul a devenit imposibil. UE are responsabilitatea de a ajuta ţările vecine să se dezvolte din punct de vedere economic şi democratic, în paralel cu promovarea stabilităţii şi securităţii. Pacea şi stabilitatea constituie premisele unei economii prospere, reciproca fiind în egală măsură valabilă.

În consecinţă, extinderea Uniunii Europene este, împlinirea unei viziuni – o viziune care este mult prea uşor dată uitării atunci când securitatea şi prosperitatea în Europa sunt considerate a fi ceva de la sine înţeles. Pentru popoarele din Europa Centrală şi de Est, Europa simboliza valorile la care cei care au trăit, mai bine de o generaţie, în perioada Cortinei de Fier şi a Războiului Rece, aspirau să se reîntoarcă. Dar reîntoarcere în Europa a fost mai mult decât un simbol pentru aceste popoare: perspectiva aderării, ca membru, la UE le-a ajutat să transforme în ireversibilă opţiunea lor pentru o democraţie pluralistă şi o economie de piaţă şi le-a încurajat să meargă mai departe pe calea reformei. Perspectiva acestei ancore de stabilitate a fost o condiţie prealabilă a refacerii prosperităţii economice, care la rândul său reprezintă fundamentul stabilităţii pe termen lung în regiune.

Dar drumul acestor popoare către Europa nu a fost uşor. Procesul de transformare a determinat schimbări masive în întreaga Europă Centrală şi de Est: nu toată lumea a beneficiat în egală măsură de noile oportunităţi apărute, iar unele structuri asociate cu un sentiment de securitate au dispărut. De asemenea, deşi toate statele candidate au pornit la drum cu şanse egale, accederea lor în structurile comunitare se va face gradual, deoarece nu pot fi ignorate diferenţele sensibile de progres economic spre o economie de piaţă viabilă înregistrate de acestea.

Costurile reale ale extinderii nu pot fi cuantificate prin prisma bugetului UE: efectele cele mai considerabile ale adaptării au fost deja resimţite în viitoarele state membre. Pentru popoarele din actuala Uniune Europeană, stabilitatea şi democraţia din Europa Centrală şi de Est au dus deja la obţinerea unor beneficii semnificative, nu numai pe planul securităţii, ci şi al prosperităţii: dezvoltarea rapidă a comerţului a contribuit la crearea de oportunităţi pentru libera iniţiativă, investiţii, noi locuri de muncă şi o creştere economică marcată în Europa Occidentală.

1.2. Istoric

Crearea Comunităţilor Europene are la bază “Planul Schuman “, planul ministrului de externe Robert Schuman. Materializarea propunerilor sale are loc prin semnarea la Paris, în anul 1951, de către Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda, A Tratatului de constituire a Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului (Tratatul de la Paris din 18 aprilie 1951) . La înfiinţarea Comunităţii Europene au fost 6 fondatori: Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda.

Până în acest moment UE a efectuat 6 extinderi după cum urmează:

-Prima extindere a fost efectuată în data de 1 ianuarie 1973, la cele 6 ţări fondatoare, s-au adăugat Danemarca, Irlanda şi Marea Britanie.

-A doua extindere a avut loc în data de 1 ianuarie 1981, când a aderat Grecia

-A treia extindere s-a realizat în data de 1 ianuarie 1986 prin aderarea Portugaliei şi a Spaniei

-A patra extindere a avut loc îndată de 1 ianuarie 1995: Austria, Finlanda şi Suedia

-A cincea extindere s-a înfăptuit în data de 1 mai 2004. Atunci au aderat: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria

-Şi a şasea extindere, care a avut loc în data de 1 ianuarie 2007, ţările aderante fiind România şi Bulgaria.

Ţările candidate la UE sunt:

-Croaţia

-Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei

-Turcia

Ţările potenţial candidate sunt:

-Albania

-Bosnia şi Herţegovina

-Muntenegru

-Serbia

-Kosovo