Procedee și Tehnici de Control Financiar

1. Introducere

Procedeul de control reprezintă un ansamblu de reguli specifice, tehnici și instrumente care, îmbinate cu profesionalism, se aplică în vederea soluționării concrete a problemelor ce decurg din funcțiile controlului.

În practica controlului utilizarea tehnicilor și procedeelor specifice de control (cum ar fi evaluarea, îndrumarea, aprecierea, analiza, bugetul de venituri și cheltuieli, situațiile financiare anuale sau semestriale, raportul explicativ, instrumentele matematice, tehnici informatice și informaționale) are ca scop prevenirea, constatarea și înlăturarea eventualelor lipsuri, abateri sau deficiențe în activitățile economico-financiare și contabile.

Aplicarea cu discernământ a tehnicilor și procedeelor specifice de control, de către organele de control, permite aprecierea stării economico-financiare unității patrimoniale și sugerează căile de eficientizare a unității.

Studiul general prealabil

Studiul general prealabil face posibilă cunoașterea elementelor esențiale și specifice ale activității ce urmează să fie controlate și, pe baza lor, se orientează acșiunea de organizare și exercitare a muncii de control asupra obiectivelor care necesită o atenție sporită. Acest studiu oferă organului de control posibilitatea cunoașterii modului în care s-au desfășurat sau se desfășoară activitățile de control.

Studiul general prealabil

Obiective Surse de informare

- Sarcinile rezultate din normele în vigoare pentru domeniul respectiv de activitate, a căror cunoaștere asigură orientarea organelor de control spre aspectele ce trebuie avute în atenție, în acțiunea de control;

- Orientările, instrucțiunile , competențele și răspunderile în structura internă a unității patrimoniale la care se efectuează controlul;

- Modul de organizare al evidenței contabile și tehnico-operative, ca sursă de informații pentru control;

- Situația de fapt existentă cu privire la activitatea ce urmează să fie controlată. - Normele legale;

- Procesele-verbale de control anterioare;

- Dările de seamă contabile;

- Procesele verbale ale organelor colective de conducere;

- Consultările cu conducerea compartimen- telor supuse controlului.

Fig. Obiectivele și sursele de informare ale studiului general prealabil

2. Controlul documentar-contabil

Controlul documentar-contabil este cel mai frecvent folosit in practica economica si financiara. Poate fi preventiv sau ulterior si se realizeaza pe baza documentelor justificative pe care le reflecta urmatoarea schema:

Controlul documentar-contabil este procedeul care stabilește realitatea, legalitatea și eficiența operațiilor și a activităților economice și financiare, prin examinarea documentelor primare și centralizatoare, a înregistrărilor în evidența tehnico-operativă și contabilă, a situațiilor contabile și a bilanțurilor.

În activitatea de control financiar documentele și evidențele contabile trebuie privite sub triplu aspect: înscris constatator al unei operațiuni financiare; act (juridic) și mijloc (dovadă) evidență scrisă.

În activitatea financiar-contabilă, pe lângă documentele primare, înscrisurile inițiale întocmite pentru prima dată (chitanță, factură, dispoziție de plată), se întânlesc și docuemnte secundare și terțiare în care sunt retranscrise, prelucrate sau nu, documentele primare (registru jurnal, registru inventar, situatii financiare, etc.).