Proiect de practică Volksbank

1. Introducere

Österreichische Volksbanken - AG (ÖVAG) a fost infiinţat în Austria în anul 1922 ca instituţie centrală a mai multor cooperative de credit regionale organizate pe sistemul Schulze-Delitzsch. În 1850 Hermann Schulze-Delitzsch a conceput un sistem deosebit de avantajos prin care micii mesteşugari aveau acces la resurse financiare fără a plăti dobânzi covârşitoare. Astfel s-a născut prima cooperativă de credit, cunoscută sub numele de Volksbank.

În 1859, la numai nouă ani după lansarea primei cooperative de credit erau deja înfiinţate 183 de Volksbanken-uri, cu 18,000 de membri în Prusia de Est şi Saxonia. Este remarcabil faptul că, de-a lungul istoriei lor de peste 150 de ani, nici una dintre aceste banci nu a dat faliment.

2. Sistemul informaţional bancar

2.1. Definire şi principii.

Sistemul informaţional bancar este constituit din ansamblul mijloacelor şi metodelor prin care se realizează colectarea, prelucrarea şi transmiterea înformaţiilor, reprezentând o premisă a unei bune organizări, atât a activităţii de conducere, coordonare şi control, cât şi a celei operative.

Datele care stau la baza sistemului informaţional bancar au ca suport, atât evidenţa contabilă, operativă şi statistică proprie băncilor, cât şi informaţii ale clienţilor în calitatea de titulari de conturi. Preluate şi prelucrate în sistemul informaţional bancar, datele se transpun în informaţii bancare, care pot fi structurate după mai multe criterii, astfel:

Din punctul de vedere al gradului de prelucrare:

- informaţii bancare elementare: precizează aspectul direct măsurabil. Ex: numerarul încasat sau plătit, cecurile de călătorie achitate etc.

- informaţii complexe: rezultate din prelucrarea datelor primare. Ex: creditele acordate, vânzarea- cumpărarea de valute, activitatea de decontare etc. Informaţiile complexe pot fi definitive (ilustrează rezultatele finale) şi internediare (urmează sp fie supuse ulterior şi altor prelucrări).

După momentul desfăşurării operaţiunilor:

- informaţii operative: evidenţiază starea curentă şi facilitează posibilitatea urmăririi directe a evoluţiei activităţii bancare;

- informaţii postoperative: se manifestă după efectuarea operaţiilor pe care le reflectă. Acestea au ca surse de date evidenţa contabilă şi statistică şi servesc pentru luarea de măsuri corespunzătoare, menite să asigure înlăturarea unor deficienţe;

- informaţii previzionale: operaţiile care se vor produce în viitor şi se utilizează, cu prioritate, în activitatea de programare bancară.

Ca rezultat al prelucrării datelor, informaţiile se constituie într-un flux internaţional bancar care se manifestă, atât în activitatea internă a unităţilor bancare, cât şi în afara acestora. Fluxurile internaţionale ce au loc în afara unităţilor bancare se pot manifesta atât între verigile bancare(agenţie, filială, sucursală, centrală şi invers), cât şi între acestea şi titularii de conturi.

Complexitatea sistemului informaţional bancar impune ca la baza organizării, funcţionării şi eficienţei sale să funcţioneze o serie de principii, cum ar fi:

• conceperea şi funcţionarea sistemului informaţional bancar în funcţie de structura organizatorică a unităţilor bancare (filiale, sucursale, centrale). Se va avea în vedere reducerea volumului şi frecvenţei transmitrii informaţiilor pe măsura trecerii lor de la verigile inferioare la cele superioare. Reducerea pe trepte organizatorice a volumului de informaţii la nivelul celor strict necesare şi utile, fără a afecta calitatea deciziilor, duce la sporirea eficienţei sistemului informaţional;

• ierarhizarea informaţiilor bancare după importanţă şi gradul de operativitate. În cadrul acestui principiu, unele informaţii bancre se impun a fi transmise mai rapid(sistem electronic, fax, telex etc.), altele mai puţin rapid(letric). Se va urmări optimizarea evidenţelor şi a fluxurilor de informaţii având drept criteriu accelerarea operaţiunilor bancare pe unitatea de timp, vom asista la o amplificare a activitaţii bancare, se vor încasa mai multe venituri din dobânzi şi comisioane, va spori starea d eprofitabilitate a băncii, iar pe ansamblu se va realiza o mai bună circulaţie bănescă;

• concentrarea şi centralizarea informaţiilor bancare, acţiuni ce contribuie la înlăturarea paralelismelor, la asigurarea informării operative şi o mai bună fundamentare a deciziilor;

• tipizarea documnetelor bancare ţinând cont de forma şi elementele pe care aceste le conţin. Se va avea în vedere unificarea codificării operaţiunilor, a documentelor în care acestea se reflectă şi totodată adaptarea documentaţiei bancare la cerinţele automatizării operaţiunilor bancare;

• aprecierea îmbunătăţirilor aduse sistemului informaţional bancar prin aplicarea în practică a acestora cu cheltuieli cât mai reduse şi într-o perioadă de timp cât mai mică;

• conceperea, organizarea şi funcşionarea sistemului informaţional bancar astfel încât activitatea bancară să devină mai eficientă, să sporească gradul de profitabilitate. Aceste aspecte pot fi apreciate în mod direct, prin utilitatea şi operativitatea informaţiilor culese, prelucrate şi transmise, prin promtitudinea şi calitatea deciziilor luate.

În concluzie, eficienţa sistemului informaţional bancar este reflectată de calitatea activităţii unităţilor bancare, de starea de profitabilitate, de modul în care sunt receptate şi apreciate produsele bancare de către titularii de conturi.