Raportul stabilitatea prețurilor-stabilitatea financiară

INTRODUCERE

Prin „prețuri stabile” înțelegem că prețurile nu ar trebui să înregistreze creșteri semnificative (inflație) și că ar trebui, de asemenea, evitate perioadele caracterizate de scăderi continue ale prețurilor (deflație). Perioadele îndelungate cu inflație sau deflație excesivă au efecte negative asupra economiei. În schimb, prețurile stabile contribuie la asigurarea creșterii economice, a siguranței locurilor de muncă și a încrederii în faptul că banii pe care îi ai în buzunar vor avea și mâine aproximativ aceeași valoare pe care o au azi.

Menținerea stabilității prețurilor reprezintă cea mai bună modalitate prin care băncile centrale pot contribui la ameliorarea bunăstării fiecărui cetățean

Stabilitatea financiară - definiții

Stabilitatea financiară descrie acea stare a sistemului financiar care îi conferă acestuia capacitatea să reziste la șocuri, fără întreruperea sau afectarea semnificativă a funcției sale de intermediere financiară, și să continue să ofere servicii și produse financiare necesare entităților și activităților din economia reală. Stabilitatea financiară este afectată atunci când se materializează unul sau mai multe riscuri sistemice. Efectele riscurilor sistemice se pot manifesta atât asupra evoluției economiei, cât și asupra intermedierii financiare. Într-o clasificare uzuală pe categorii de riscuri, componentele riscului sistemic pot fi identificate ca risc de piață, risc de credit, risc de concentrare, risc de lichiditate, risc de solvabilitate, risc operațional etc.

Bundesbank consider stabilitatea financiar o stare de echilibru în care sistemul financiar îndeplinete funciile sale de baz, cum ar fi alocarea eficient a resurselor, diversificarea riscurilor, facilitarea plilor i este capabil s continue îndeplinirea acestor funcii-cheie chiar i în prezena unor ocuri, situaii de stres financiar sau în cadrul unei perioade cu modificri structurale profunde.

Ce înseamnă stabilitatea financiară în practică?

Stabilitatea este o chestiune de echilibru. Sistemul financiar reprezintă o rețea complexă de dependențe și interacțiuni între diferiți actori. Băncile și societățile de asigurări acționează ca intermediari prin direcționarea fondurilor de la cei care doresc să acorde împrumuturi sau să investească către cei care doresc să obțină împrumuturi. Piețele financiare, precum cele ale obligațiunilor și cele monetare, stabilesc, de asemenea, conexiuni directe între împrumutători și împrumutați. În același timp, sistemele de plăți și de decontare a operațiunilor cu titluri de valoare, „rețeaua de conducte” a piețelor financiare, asigură un flux sigur de bani și de active financiare.

Riscurile se pot manifesta la diferite niveluri și sub diferite forme. Înregistrarea unui declin la nivelul economiei în ansamblu generează niveluri ridicate ale datoriei în rândul proprietarilor de locuințe și valori în scădere ale proprietății lor, în timp ce băncile care au finanțat creditele lor ipotecare se pot confrunta cu clienți care nu își pot rambursa datoriile. Încetinirea creșterii economice pe piețele emergente poate dăuna economiei, de exemplu prin scăderea cererii de bunuri, care conduce la concedieri în sectoarele afectate. Aceasta poate determina, de asemenea, vânzări masive pe piețele titlurilor de natura datoriei, pe piețele acțiunilor și pe piețele valutare, ceea ce diminuează, în esență, capacitatea de finanțare a companiilor, limitând creșterea economică.

Prin urmare, riscurile și vulnerabilitățile care afectează un actor pot avea un impact asupra multor altora, dezechilibrând sistemul și amenințând stabilitatea financiară în general.