Rating-ul Bancar și Supravegherea Prudentiala

Capitolul I - Rating-ul financiar

1.1. Concept – funcţii, caracteristici

Ratingul este un cuvânt a cărui traducere literală semnifică „evaluare”, desemnând în acelaşi timp un proces (analiza riscului), cât şi rezultatul final al acestuia (nota).

Funcţiile care caracterizează ratingul financiar sunt:

- supravegherea intereselor financiare externe ale întreprinderilor naţionale şi ale statelor, punând la dispoziţie, informaţii pertinente şi cu valoare de înţelegere internaţională;

- alternativă la serviciile clasice de evaluare financiară şi analiză oferite de bănci comerciale şi instituţii financiare specializate (în special bănci de comerţ exterior şi bănci de afaceri).

Cele mai importante caracteristici ale rating-ului financiar se refera la:

- Criteriile procesului de notare

Conform acestei caracteristici ratingurile se realizează pe baza informaţiilor furnizate de emitent şi din alte surse considerate ca fiind de încredere.Agenţiile de rating stipulează însă foarte clar că “ratingul nu este o recomandare de a cumpăra, de a vinde sau de a deţine un titlu, acesta având doar funcţia izolată de evaluare a riscului, care este doar un element al procesului decizional de investiţie”.Totodata, agenţiile de rating nu realizează un audit al calităţii informaţiilor ce le sunt puse la dispoziţie de către emitenţi.

- Ratingurile – ca măsură relativă a calităţii creditului

Ratingurile realizează o clasificare calitativă a celor ce apelează la bănci sau la pieţele financiare cu ajutorul unor criterii de evaluare similare.Diferenţierea notelor acordate constă în primele de risc, ce trebuie acordate pentru proiectele mai riscante faţă de cele cu grad redus de incertitudine.

- Plafoanele suverane

Ratingurile sunt influenţate şi de devizele în care sunt emise titlurile, deci riscul de ţară este o parte integrantă a analizei. Ratingurile de ţară reprezintă, în general, un plafon maximal pentru notele acordate atât firmelor, cât şi autorităţilor locale sub-suverane. Este totuşi posibil ca o entitate locală să se califice pentru un rating superior celui de ţară.

- Evenimentele speciale

Indiferent de calitatea creditului şi de categoria de risc, falimentul poate fi provocat de „evenimente speciale” ce au un impact brusc asupra calităţii creditului. Exemple de astfel de evenimente pot fi: fuziuni, preluări, dezinvestiri, începerea procedurii de intrare în faliment pentru a beneficia de protecţia oferită de legea falimentului faţă de litigii.

Ratingul reprezintă o metodă uzuală de evaluare a bonităţii clienţilor potenţiali. În conformitate cu exigenţele Basel II sistemul de rating al unei bănci trebuie să cuprindă:

a) evaluare cuprinzătoare a caracteristicilor debitorului şi a facilităţii pe care doreşte să o acceseze;

b) diferenţierea semnificativă a riscului respectiv granularitatea scalei de notare;

c) acurateţea rezonabilă şi consistenţa în timp a estimărilor cantitative privind riscul de credit.

1.2. Scurt istoric al agenţiilor de rating financiar

Agenţiile de rating au apărut pentru prima dată în S.U.A. În anul 1841 la New York apare prima societate în domeniul ratingului - The Mercantile Agency, care în anul 1859 îşi schimbă denumirea în R.G. Dun & Company.

La scurt timp dupa aceasta, în anul 1849 apare compania concurentă The John M. Bradstreet Company în Cincinnati, care publică în 1857 primul manual de rating denumit The Bradstreet Rating Book. Datorită rivalităţii şi a conjuncturii economice, în anul 1933 cele două societăţi fuzionează rezultând o noua agenţie Dun & Bradstreet.

În 1900, John Moody pune bazele unei noi companii denumită Moody's Investors Service .

În anul 1909 sunt emise, de catre Moody, pentru prima dată ratinguri de titluri financiare, în lucrarea Moody’s Analysis of The Railroad Investments. În acest material, autorul a folosit pentru prima oară clasificarea de la Aaa la C pentru a evalua aproximativ 1500 de titluri financiare individuale emise de peste 200 de societăţi.

În 1860 s-a înfiinţat Poor’s Publishing Company, ce a început să furnizeze ratinguri din 1916.

În 1906 a fost fondat Standard Statistic Bureau. În anul 1922 aceasta a început să emită ratinguri pentru titlurile emise de întreprinderi iar la scurt timp a efectuat primele ratinguri suverane.

În anul 1941 industria ratingului este marcata prin aparitia Standard and Poor’s Corporation prin fuziunea Poor’s Publishing Company si Standard Statistic Bureau .

Cea de-a treia mare companie de rating, Fitch Publishing Company, a început să emită ratinguri în 1924.

Pe langă cele doua mari agenţii Moody’s şi Standard and Poor’s, s-au dezvoltat şi alte agenţii mai mici ca Duff and Phelps şi Mc Carthy Crisanti and Maffei.

În Canada au fost create: în 1972 Canadian Bond Rating Service şi Dominion Bond Rating Service în 1976. Prima societate este specializată în notarea colectivităţilor locale, iar cea de-a doua în ratingul emisiunilor obligatare ale sectorului privat.

În Asia menţionăm Japan Credit Rating Agency, Rating Agency Malaysia şi TRIS în Thailanda.

Notarea naţională în Europa are ca reprezentant de frunte Franţa. Reformele din anii 1985-1986, caracterizate prin dereglementarea şi liberalizarea pieţelor de capital au favorizat apariţia de noi produse financiare şi creşterea concurenţei. Diminuarea rolului statului francez în economie a favorizat crearea primei mari agenţii de notare naţionale pe plan european.

Apărută în 1986, sub denumirea de Agence d’Evaluation Financière (ADEF), prima agenţie de rating franceză avea drept obiectiv notarea creanţelor pe termen scurt. Timp de doi ani ADEF a fost în poziţia de monopol pe piaţa franceză.

Implantarea agenţiei Moody’s şi crearea, în 1988, a filialei Moody’s France a dus la apariţiei concurenţei in Franţa. În 1990 structura capitalului ADEF s-a modificat, când Standard and Poor’s a achiziţionat 50 %.

Suedia şi-a creat propria agenţie de notare Nordic Rating AB, având drept scop notarea în zona Scandinaviei.

Agenţiile de rating din afara SUA nu au putut rezista concurenţei acerbe manifestată prin tarife, reputaţie şi savoir – faire venite din partea agenţiilor americane.