Restructurări și privatizări bancare - privatizarea bancară în România

INTRODUCERE

Privatizarea bancara reprezintă „modalitatea cea mai rapidă de a induce modificări de comportament şi strategie, asigurând astfel băncilor independenţa faţă de Guvern şi sectorul public” Deoarece băncile de stat domină sectorul bancar din toate statele foste socialiste, privatizarea lor poate fi considerată o modalitate de instaurare a unei concurenţe efective, atât pe piaţa depozitelor bancare cât şi pe piaţa creditelor.

Conform definiţiei date în DEX , privatizarea reprezintă „procesul de trecere a întreprinderilor şi instituţiilor din proprietatea statului în proprietate privată”.

Privatizarea poate să îmbunătăţească stimulentele manageriale, să sporească participarea străină, să grăbească procesul de calificare superioară a personalului bancar, să reducă implicarea guvernamentală directa şi să sporească posibilitatea instituirii unei supravegheri şi a unor reglementări eficiente şi cuprinzătoare.

Privatizarea este văzută ca un mijloc de eficientizare a activităţii şi eliminare a disfuncţionalităţilor ceea ce înseamnă că necesitatea ei nu s-ar manifesta dacă băncile de stat ar fi entităţi sănătoase şi profitabile.

Procesul de privatizare se realizeaza prin urmatoarele etape :

- evaluarea activelor şi pasivelor (stabilirea profilului de risc al băncii);

- stabilirea unui plan pentru managementul pasivelor (rambursarea surselor atrase sau transferul pasivelor la o altă instituţie bancară);

- derularea unui program special de redresare financiară şi operaţională (stoparea pierderilor, reducerea cheltuielilor operaţionale, conservarea şi întărirea valorii unor active necesare pentru viitorul băncii);

- dezvoltarea unei strategii de colectare a principalului şi a dobânzii (incluzând vânzarea activelor puse in garanţie).

Obiectivele urmărite prin procesul de privatizare pot diferi de la o ţară la alta, de la etapă la etapă şi de la un minister la altul. Printre aceste obiective enumeram:

- îmbunătăţirea eficienţei prin creşterea competiţiei şi extinderea posibilităţilor firmelor să se împrumute de pe piaţa de capital;

- reducerea necesarului de împrumut pentru sectorul public;

- atenuarea problemelor de plata a sectorului public;

- diminuarea implicării guvernului în luarea deciziilor la nivelul întreprinderilor;

- diversificarea structurii proprietăţii asupra activelor economice;

- încurajarea preluării acţiunilor de către salariaţi;

- redistribuirea venitului şi a bogăţiei.

Privatizarea băncilor comerciale cu capital de stat este considerată de specialişti ca fiind un element de bază al procesului de ansamblu al privatizării, element la rândul său considerat fundamental pentru restructurarea şi eficientizarea economiei româneşti. Dezvoltarea unei bănci conduce la dezvoltarea zonei economice în care activează, iar deprecierea altei bănci produce efecte negative profunde în mediul economic înconjurător.

Procesul de privatizare a băncilor poate fi analizat atât din perspectivă sistemică, determinându-se eficienţa unui asemenea demers asupra economiei în general, cât şi din perspectiva băncii in sine, determinându-se impactul pe care privatizarea unei bănci de stat l-ar putea avea asupra evoluţiei ulterioare a acesteia. Trebuie avut în vedere ca băncile reprezintă principalul sistem de finanţare a economiei, iar controlul efectiv asupra acestor finanţări nu poate fi efectuat decât tot prin bănci.

Privatizarea în domeniul bancar a demarat o dată cu apariţia Legii nr. 83/1997 privind privatizarea societăţilor comerciale bancare cu capital majoritar de stat. Potrivit prevederilor acestei legi, privatizarea băncilor de stat urmează să se efectueze prin Hotărâre de Guvern. Hotărârea Guvernului va stabili modul în care se va efectua fiecare privatizare în parte. Potrivit legii, în fiecare caz se va forma o comisie de privatizare care va fi însărcinată cu supravegherea procedurilor de privatizare, conform Hotărârii de Guvern. Această privatizare se realizează prin folosirea unuia dintre următoarele procedee: