Retail banking - activitatea bancară de retail în Franța

Caracterizarea activitătii bancare din Franta

Conform Legii bancare din 1984 sistemul bancar francez se împarte în 6 mari categorii , astfel:

- bănci membre ale Asociatiei Franceze a Băncilor, ce functionează conform principiilor unor bănci clasice ( Societe General si BNP-Parisbas);

- bănci mutuale si cooperatiste, ce functionează după principiile mutualitătii, prin atragerea de depozite si acordarea de credite mutuale si se împart în: bănci populare, institutii de credit mutuale agricole, bănci de credit mutual, cooperative de credit, băncile de economii ( Credit Mutuel, Credit Agricol, Banques Populaires);

- bănci de credit municipale, care sunt înfiintate de către autoritătile locale si atrag depozite de la populatie oferind credite angajatilor si institutiilor din sectorul public (Credit Municipal);

- institutii financiare, acestea îsi desfăsoară activitatea prin realizarea de operatiuni bancare stabilite prin reglementări specifice: bănci ipotecare, companii pentru credite de consum, companii de leasing, factoring;

- societăti de investitii cu capital variabil, aceste societăti îndeplinesc rolul de intermediari între depunători si piata financiară;

- institutii financiare specializate, sunt constituite de stat si au scopul de a sustine un anume obiectiv de interes public.

Înainte de Legea din 1984, sistemul bancar francez cuprindea doar bănci si institusii financiare. Băncile erau împărtite în bănci de depozit, bănci de credit pe termen mediu si lung si bănci de afaceri cu o specializaee a activitătii si clientelei, în timp ce institutiile financiare nu puteau primi depozite pe mai putin de 2 ani, fapt ce a dus la o limitare a concurentei între retele.

După aparitia Legii din 1984 functiile tutelare si de control ale profesiunilor bancare au fost preluate de către Comitetul de reglementare bancară, Comitetul institutiilor de credit si Comisia bancară care se află în strânsă legătură cu Banca Frantei. Această lege a mai creat două instante consultative (Consiliul national al creditului si Comitetul instituit pentru a studia problemele legate de relatiile între institutiile de credit si clientela lor, numit si Comitetul consultativ) si a oferit tuturor băncilor posibilitatea de a lucra cu toti angajatii economici, ducând la cresterea concurentei.

În anul 1996 în Franta s-a dat o nouă Lege de modernizare a activitaţilor financiare, care a transpus în dreptul francez directivele europene din 10 mai 1993 cu privire la serviciile de investitii în domeniul valorilor mobiliare, a modificat legea bancară din 24 ianuarie 1984, întinzându-se si asupra prestatorilor de servicii de investiţii, adica instituţiile de credit si întreprinderile de investiţii, competenţa instanţelor de decizie şi a Consiliului naţional de credit.

În Franţa, sistemul bancar se caracterizează printr-un număr ridicat de bănci, care a crescut de la 400 în 1990 la 490 în 2000. Acest lucru a dus la procesul de internationalizare a băncilor franceze si cresterea prestigiului acestora. În anul 2000 în top 10 bănci din lume se regăsesc 3 bănci din Franta: Crédit Agricole Mutuel, Banque Nationale de Paris şi Crédit Lyonnais.

Sistemul bancar francez a înregistrat si un puternic proces de concentrare bancară, ca urmare a unor fuziuni si achizitii, acest lucru a dus la scăderea numărului de institutii bancare de la 2097 institutii existente în anul 1989 la 775 la sfârsitul anului 2007