Retail bankingul românesc

Capitolul 1. Retail banking – caracteristici generale

1.1. Concepte privind retail banking-ul

“Retail banking” este un concept ce provine din limba englezã şi se poate traduce ca “activitate bancarã cu amănuntul”.

Există mai multe abordări ale noţiunii de retail banking, atât în literatura de specialitate, cât şi în practică, din care se desprind două sensuri: un sens larg şi unul mai restrâns. Sensul larg este redat de ‘‘activitatea bancară desfaşurată cu clienţi individuali – persoane fizice, micii întreprinzatori, profesiile liberale, întreprinderile mici şi mijlocii, care-şi desfasoară acivitatea printr-o reţea bancară extinsă’’

În sens restrâns, retail banking-ul constă în „activitatea bancară orientată către clienţi persoane fizice (populaţie) şi desfăşurată prin intermediul unei reţele de sedii bancare extinsă”. Acest sens apare datorită importanţei tot mai mari pe care o acordă băncile segmentării clientelei. În acest sens, mai este cunoscut şi termenul de „consumer banking”.

“Corporate banking” sau “wholeshare banking” reprezintă opusul noţiunii de retail banking, acestea vizând activitatea bancară cu marile corporaţii sau întreprinderile de talie mare.

Retail Banking-ul se caracterizează printr-un număr mare de clienţi, conturi şi tranzacţii, o mare varietate de produse şi servicii, o dependenţă strânsă faţă de evoluţia noilor tehnologii, precum şi un nivel ridicat de cooperare între bănci, comercianţi, firme şi consumatori

Activitatea de retail a devenit un obiect important de preocupare a marilor bănci, din perspectiva strategiilor de dezvoltare.

Retail bankingul este atractiv pentru bănci deoarece :

- asigură o profitabilitate mai mare decât activitatea de corporate (marjele nete de dobândă sunt mai mari);

- clienţii - persoane fizice sunt nevoiţi să accepte condiţiile oferite de bancă, din cauza puterii de negociere mai reduse;

- resursele atrase de către bănci de la persoanele fizice sunt mai ieftine, deoarece acestea consideră plasamentele în depozite a fi stabile şi sigure, chiar la randamente mai reduse decât alte alternative de plasament;

- oferă o dispersie a riscului de lichiditate;

Implicaţiile implementării tehnologiei înalte au dus la modificări importante ale strategiei de întâmpinare a clienţilor de retail, locul sediilor din „caramidă şi beton” fiind luat tot mai mult de sediile virtuale ale băncilor sau de utilizarea serviciilor bancare la distanţă.

Rolul diviziei retail este de a dezvolta relaţii de afaceri, în principal cu persoanele fizice. Există societăţi bancare care cuprind în sectorul retail şi întreprinderile mici şi mijlocii.

Pe plan internaţional, această problemă nu este rezolvată unitar. Unele bănci includ întreprinderile mici şi mijlocii fie la activitatea corporatistă, fie la activitatea de retail, alte bănci au organizat divizie separată pentru întreprinderi mici şi mijlocii.

1.2. Retail banking-ul european

Dacă în urmă cu câţiva ani, marile bănci europene încercau să se orienteze către structuri cât mai complexe de entităţi financiar-bancare, menite să asigure o acoperire totală a necesităţilor clienţilor, treptat acestea au ajuns la concluzia că activitatea de retail îndeplineşte aceste caracteristici, fiind în condiţii de criză o protecţie esenţială a veniturilor instituţiei, iar în condiţii de boom economic, o mină de aur ce posedă un important potenţial încă neexploatat. Din punct de vedere economic, activitatea de retail a dovedit, iar prognozele pentru următorii ani confirmă această regulă, că, în cadrul strategiilor menite să asigure acţionarilor venituri consistente în condiţii de risc redus, acest tip de activitate ocupă una din principalele poziţii.

Implicarea în activităţi de retail, chiar şi numai pe anumite segmente sau nişe de piaţă, inclusiv a unor bănci cu înclinaţii cunoscute către sectorul corporaţiilor, poate reprezintă un alt semnal al tendinţei ultimilor ani şi care dă semne promiţătoare a se accentua în viitor.

Globalizarea şi creşterea concurenţei au influenţat şi strategiile la nivel pan-european în domeniul retail banking-ului. Deşi posibilităţile actuale de consolidare în sistemul bancar European sunt relative limitate, din diferite motive legate de reglementări şi chiar protecţionism naţional, viitorul va obliga o coagulare a forţelor europene pentru a face faţă atât concurenţei apărute din partea marilor bănci americane, cât şi datorită necesităţilor de îmbunătăţire a performanţei globale într-un mediu economic European, ce se previzionează a se elimina treptat barierele naţionale existente. Odată început procesul de consolidare pan-european, se poate considera că va duce la o reacţie în lanţ firescă, mai întâi la nivel naţional, ca apoi să conducă la fuziuni, alianţe, achiziţii strategice în afara graniţelor naţionale.