Reușite și Prăbușiri Celebre la Bursă

Reuşite şi prăbuşiri celebre la bursă

I. Succese pe piaţa bursieră internaţională

I.1. Dezvoltarea celei mai importante burse a lumii În evoluţia burselor americane tradiţionale, s-au parcurs patru perioade începând cu anul 1725 până în 1970. Prima perioadă (1725-1814) În 1725, pe Wall Street la New York s-a organizat pentru prima oară o piaţă unde se negociau grane, tutun, sclavi şi valori imobiliare. Această combinaţie între pieţele comerciale şi cele financiare explică interesul pe care l-au manifestat întotdeauna pieţele de mărfuri produselor financiare. Este marea originalitate a colonizării americane. În 1790 este creată bursa de la Philadelphia, pentru ca doi ani mai târziu, în 17 mai 1792, 25 curtieri new-yorkezi să se reunească pe Wall Street pentru a fixa regulile şi a stabili o piaţă oficială. Două principii sunt stabilite prin Button Wood Tree Agreement: monopolul tranzacţiilor pentru brokeri şi comisionul de 0,25% aplicat la volumul tranzacţiilor. A doua perioadă ( 1815- 1914) Piaţa financiară începe să se contureze şi să se dezvolte. Sunt cotate primele 24 de valori (1815) pentru a creşte numărul lor la 30 în 1818. Se naşte Club Market, viitoarea American Stock Exchange. Numărul titlurilor cotate continuă să crească chiar în timpul războiului de secesiune. Cu toate acestea, dezvoltarea reală a bursei este dificilă. Cursurile sunt adesea manipulate şi aceasta cu atât mai mult, cu cât un număr mic de participanţi erau destul de bogaţi pentru a domina piaţa şi de a modifica comportamentul ei. Toată această perioadă este marcată de avântul pieţelor bursiere, rezultat al dezvoltării economiei şi al numeroaselor invenţii (telegraful, de exemplu), al descoperirilor de aur din California. Tickerul care dă regularitate cursurilor bursiere este inaugurat în 1867, telefoanele se instaleaza în incinta bursei (1878), iar tabelele electrice de cotaţie în 1881. Fiecare boom este însă urmat de un crah care corijează brutal excesele. De exemplu, crahul bursier din 1857 provoacă o închidere a pieţelor pe un interval de 10 zile, punând în faliment 79 brokeri şi un număr mare de bănci. De asemenea, cel din 1893 falimentează 4 mari societati de cale ferată.

A treia perioadă (1915-1949) Criza provocată de război este de scurtă durată, iar perioada care îi urmează, după un mini crah, se va caracteriza printr-o expansiune puternică a pieţei financiare. Emisiunile de titluri cresc de la 1,822 miliarde $ în 1921 la 6,4 miliarde $ în 1929, capitalizarea bursieră a societăţilor cotate multiplicându-se de trei ori între 1925-1929. Clientela bursieră se transformă, se democratizează, numărul acţionarilor la American Telegraph and Telephone creşte simţitor, depăşind câteva milioane. Piaţa devine mai eficientă. Se realizează o informare satisfăcătoare a firmelor şi a publicului în ce priveşte importanţa pieţei financiare în procurarea şi plasarea capitalurilor şi a economiilor. Se nasc societăţile de asigurări şi fondurile de investiţii( Investment Trust, Pension Funds, etc.). A patra perioadă (după 1950) a) etapa 1950-1970 Economia S.U.A. rămâne înfloritoare şi între anii 1950-1970, păstrându-şi rolul de leader mondial. Tehnologia mondială este americană, iar bursele americane cuceresc noi pieţe. Se dezvoltă societăţile de intermediare şi de asigurări, demonstrând vitalitatea şi eficienţa acestei pieţe financiare. În domeniul bursier, perioada 1950-1970 este marcată de trei evoluţii legate de apariţia şi dezvoltarea informaticii şi telematicii; înlocuirea operatorilor de bursă, însărcinaţi cu asigurarea echilibrului cotaţiilor, cu ordinatoarele electronice. Ecranele pe care se înscriu cele mai numeroase cereri şi oferte de titluri permit operatorilor să intervină eficient pe piaţă; cuplarea calculatoarelor cu transmisia telefonică a ordinelor şi exploatarea capacităţii lor de a fabrica şi declanşa, ele însele, ordine de bursă ( este cazul programelor “trading” şi “portofolio insurances”); fundamentarea transformărilor din domeniul pieţelor pe teoria financiară modernă şi utilizarea sistemelor informatice în elaborarea de programe privind gestiunea portofoliilor de valori imobiliare, evaluarea opţiunilor, elaborarea strategiilor pe pieţele la termen (futures si options).