Riscul de dobândă

1.Introducere

Pentru foarte multi oameni cuvantul "risc" are inca un sens colateral negativ. Si totusi,riscurile pot fi reduse si controlate. Managementul riscului este o disciplina unica ce se dezvolta cu viteza si care a devenit un punct important in agenda politica, in mod particular cu privire la inspectia din ce in ce mai fina a pietelor financiare. Interese majore sunt adesea puse in joc.

Riscul ratei dobanzii se defineste ca fiind impactul defavorabil privind fluctuatiile in rata dobanzii asupra venitului net al dobanzii si asupra valorii economice a capitalului. Pentru 80% dintre societatile din Romania, dobanda este sursa dominanta de venit Deci, orice fluctuatie in rata dobanzii poate afecta profitabilitatea si solvabilitatea.

Obiectivele managementului de risc a ratei dobanzii pot fi dezvoltate in functie de riscurile pe termen scurt sau pe termen lung. Riscurile pe termen scurt afecteaza in primul rand venitul net al dobanzii, datorita fluctuatiilor nefavorabile ale dobanzii. Riscurile pe termen lung au un efect negativ asupra valorii economice a capitalului.

Marimea dobanzii se stabileste pe piata in functie de cererea si oferta de capital, si depinde de o serie de factori economici si politici, cum ar fi marimea procesului inflationist. Din cauza acestui proces, s-a trecut de la dobanda fixa, la dobanda variabila, care se calculeaza periodic (de regula la 3 luni) in functie de evolutia dobanzii pe piata.

Expunerea bancii la riscul ratei dobanzii poate fi pusa in evidenta utilizand o serie de indicatori.Prin determinarea acestora si prin influentarea valori lor se realizeaza de fapt gestiune de risc de dobanda. Acesti indicatori sunt:

- pozitia dobanzii – aceasta se determina ca diferenta intre activele si pasivele cu dobanzi fixe.

- gap-ul – numit si imps, acesta se determina ca diferenta intre activele si pasivele sensibile.

- indicele de sensibilitate – se determina ca raport intre active si pasive sensibile.

Gestiunea riscului de dobanda urmareste diminuarea sau daca nu se poate ajustarea expunerii la risc in functie de obiectivele de rentabilitate urmarite. De regula, expunerea la risc a bancii, rezultata din operatiunile efectuate pentru clientele si din operatiunile in nume propriu, nu corespunde optimului dorit de banca. Drept consecinta banca va actiona pentru modificarea expunerii din punct de vedere al volumului, dar si al structurii acesteia. Se poate actiona in urmatoarele directii:

1. reorientarea operatiunilor cu clientela

2. acoperirea riscului prin operatiuni bilantiere

3. acoperirea riscului prin operatiuni in afara bilantului

2.Conceptul de risc al ratei dobânzii

Riscul de rată a dobânzii denumit şi risc de transformare, corespunde unui risc de pierdere sau de absenţă a câştigului, fiind legat de evoluţia ratei de dobândă. Consecintele acestui tip de risc se concretizează într-o pierdere financiara si în absenta câstigurilor.

Gestionarea riscului ratei de dobânda poate fi realizata prin urmatoarele metode:

- punerea în aplicare, pentru operatiunile de piata a unui tabel al expunerilor la risc la o rata a dobânzii, pentru a cunoaste, în orice moment, pozitia în raport cu alte active de referinta;

- desfasurarea marjelor previzionate si a sensibilitatii la variatiile de rata de dobânda (pentru operatiunile bilantiere si extrabilantiere);

- utilizarea instrumentelor financiare în scopul acoperirii operatiunilor.

Prin riscul dobânzii se subliniaza posibilitatea diminuarii veniturilor bancare ca urmare a variatiei în timp a ratei dobânzii.Totodata, riscul de variatie a ratei dobânzii este reprezentat de modificarea cu efecte negative pentru banca fluxului de lichiditati la schimburile ce survin în nivelul ratelor dobânzii. Fluctuatia pretului activelor financiare si a pasivelor, datorata schimbarii ratei dobânzii într-o perioada de timp, poate transforma diversele riscuri, cum ar fi riscul de creditare, într-o amenintare majora la adresa unei banci. De aceea, este necesara o prognozare bazata pe criterii riguros acceptate a modificarilor ce pot interveni în nivelul si structura ratei dobânzii, si în plus, aceasta trebuie corelata cu evolutia indicatorilor macroeconomici.

Riscul dobânzii, aferent activitatii în moneda nationala, este în cea mai mare masura preluat de clientii bancilor. Aceasta se datoreaza faptului ca dobânda la credite precum si la resursele atrase se modifica continuu datorita cotatiilor fluctuante ale pietei, exceptie facând doar certificatele de depozit pentru care se utilizeaza o dobânda fixa. Trebuie permanent avuta în vedere o analiza a structurii resurselor atrase si a plasamentelor, precum si o supraveghere a acestora.Obiectivul avut în vedere este o minimizare a riscului ratei dobânzii în functie de raportul din activele purtatoare de dobânzi si pasivele purtatoare de dobânzi, valoarea raportului trebuie sa fie cât mai aproape de unu. Sensibilitatea bancii la variatia dobânzii pe piata este caracterizata de masura în care marja dobânzii bancare este afectata de cresterea sau scaderea nivelului dobânzii pe piata.

Prin marja dobânzii bancare întelegem diferenta dintre veniturile încasate din dobânzi si cheltuielile cu plata dobânzilor. Marja dobânzii este principalul indicator de rentabilitate pentru intermediarii financiari. Gestiunea marjei dobânzii bancare devine obiectiv de gestiune a riscului. În acest context, se are în vedere crearea unei anumite stari în cadrul unitatii bancare, stare denumita imunizare Imunizarea bancii la variatia dobânzii pe piata reprezinta acea modalitate de structurare a activelor si pasivelor bancare ce va garanta stabilizarea marjei dobânzii bancare indiferent de sensul si amplitudinea modificarii dobânzilor pe piata. Sensibilitatea unei banci neimunizate la variatia dobânzii pe piata este diferita ca urmare a actiunii factorilor endogeni si exogeni.