Riscul de Lichiditate la BCR

Introducere

Când vorbim despre lichiditatea unei instituţii de credit avem totdeauna în vedere capacitatea acesteia de a efectua în mod neîntrerupt operaţiuni de încasări şi plăţi în conturile clienţilor, dar şi pentru activitatea proprie. În activitatea bancară se lucrează cu un mare număr de clienţi, cărora li se efectuează multiple operaţiuni şi li se oferă o gamă diversificată de produse.

Evoluţia şi performanţa sistemelor informatice actuale fac posibilă o gestiune în timp real a activelor şi pasivelor băncii ce se află într-o dinamică permanentă.

Băncile româneşti acţionează, încă, într-un mediu economico-financiar imprevizibil, volatil cu consecinţe asupra comportamentului clienţilor care, decid uneori să efectueze operaţiuni neaşteptate: retrageri premature de disponibilităţi, convertirea monedei naţionale în valută, întârzieri la plata datoriilor către bancă etc.

Ca atare, gestiunea lichidităţii băncii reprezintă, poate, cea mai sensibilă parte a managementului bancar, în general. În baza prevederilor legale “instituţiile de credit trebuie să-şi organizeze întreaga activitate în conformitate cu regulile unei practici bancare prudente şi sănătoase”

In acest proiect am incercat sa vad cum isi gestioneaza o banca riscul de lichiditate si care este acesta.Banca pe care am luat-o in studiu este Banca Comerciala Romana

Climatul macroeconomic romanesc

Pe fondul crizei economice internationale, economia romaneasca a inregistrat in 2009 un declin estimat la circa -7,2%,in conditiile contractarii semnificative a investitiilor si a consumului privat.Spre deosebire de anii anteriori,cererea externa masurata prin exporturile nete a avut o contributie pozitiva la formarea produsului intern brut,in conditiile in care ritmul de scadere a importurilor a fost mult mai rapid decat cel al exporturilor.Este important de mentionat,impactul favorabil al productiei auto romanesti care a inregistrat o crestere a exporturilor cu 20% in cea mai mare parte pe piata occidentala.Desi ritmul scaderii economiei romanesti a inceput sa se atenueze incepand cu trimestrul la III-lea din 2009 ,estimarile indicand un nivel mediu de contractie de 6,6% pentru ultimul trimestru ala anului 2009,sentimentul pietei cu privire la evolutia unor segmente ale eco nomiei reale in primele 3 luni din anul 2010-in special,constructii ,comert cu amanuntul si servicii prestate populatiei-raman destul de pesimiste atat din punctul de vedere al volumului productiei,cat si din punct de vedere al evolutiei numarului angajatilor din fiecare sector mentionat.

Spre sfarsitul lunii martie 2009,Romania a semnat un acord stand-by cu Fondul Monetar International care urma sa asigure o finantare totala de 19,95 miliarde euro,inclusiv de la Uniunea Europeana.Scopul principal al acestui acord a fost de sprijin in ceea ce priveste deficitul de cont curent anticipat ca se va ajusta semnificativ si deficitul bugetar a carui finantare din alte surse ar fi putut fi dificila.

Intarzierea aplicarii reformelor in sectorul public ,criza politica si guvernamentala de dinaintea alegerilor prezidentiale,precum si intarzierea aprobarii bugetului pe anul 2010 au dus la amanarea acordarii transei a treia de la Fond,ceea ce a creat presiuni suplimentare pe curs si pe cresterea dobanzilor pe termen scurt pe fondul diminuarii increderii investitorilor straini.

Politica fiscala puternic pro-ciclica din ultimii anii(pana in 2009 )a creat presiuni considerabile aupra deficitului bugetar incepand cu ultimul trimestru din 2008 si continuand in 2009,cand aesta a atins un nivel estimat de 7,2% din PIB ,mult peste criteriul prevazut de Tratatul de la Maaastricht.Restructurarea cheltuielilor publice ,in special a celor prevazute cu personalul-care au ajuns la un nivel record de peste 9% din PIB – a devenit o prioritate ,iar Romania si actualul guvern-instalat dupa alegerile prezidential din luna decembrie 2009-trebuie sa o realizeze ,aceasta fiind o cnditie esentiala pentru procesul de consolidare fiscala pe care Romania trebbuie sa il parcurga si,de asemenea, o conditie penru mentinerea acordului cu Fondul Monetar International.Desi guvernul prevazuse un pachet de masuri de contracarare a efectelor negative cauzate de criza ,impactul acestora a fost totusi unul limitat ca urmare a resurselor bugetare care s-au redus semnificativ.Datoria publica a inregistrat o crestere importanta estimata la aproape 30% din PIB(conform standardelor locale) de la un nivel de 21,7% in anul precedent.Emisiunile de titluri de pe piata locala au crescut aproape de 6 ori fata de anull 2008 la aproape 75 miliarde leo inclusiv imprumuturile in euro pe piata locala.Marea majoritate a imprumuturilor in lei au fost certificate de trezorerie cu scadente de 1,3,6 si 12 luni.

Desi, criza a avut in cea mai mare parte efecte negative asupra economiei,trebuie sa mentionam ca aceasta ar putea fi privita si ca un inceput de redresare a dezechilibrelor (cel extern deja a inceput) si cresterea productivitatii muncii ca in ultimii doi ani s-a situat sub cea a cresterii reale a salariilor Romania este una dintre tarile cu un raport cost munca-productivirate cel mai atractiv din Uniunea Europeana ,iar acest lucru poate constitui un avantaj in special din punct de vedere al reluarii procesului investitional,chiar daca intr-un ritm mai lent decat in anii pre-criza.Defictul de cont curent s-a ajustat rapid si este estimat a se situa la circa 4,4% din PIB in anul 2009 de la aporpae 12% in anul precedent ,iar investitiile straine directe –chiar daca au inregistrat o diminuare importanta (aproximativ 47%)-au acoperit 97% din deficitul extern.