Riscul Managementului Bancar

1. Introducere

Piata financiara este extrem de volatila datorita influentei unui numar mare de factori obiectivi si subiectivi. Din aceasta cauza, in lupta lor pentru maximizarea profitului, institutiile de credit se confrunta in permanenta cu tot felul de riscuri.

Ca urmare, in acest sens, riscurile reprezinta consecintele patrimoniale ale neexecutarii sau executarii tardive sau necorespunzatoare a unei obligatii dintr-un contract comercial pentru care creditorul prejudiciat nu poate trage la raspundere pe debitor.

Functiile sistemelor traditionale s-au extins atat pe pietele nationale cat si pe cele internationale. Pietele financiare au devenit mult mai fragile, mai supuse hazardului. Aceasta a condus la o crestere accentuata a incertitudinii si, in consecinta, la multiplicarea riscurilor specifice aparatului bancar.

Numeroase evenimente au aratat ca problemele principale cu care se confrunta bancile rezulta din accentuarea riscurilor, aceasta deoarece viitoarea evolutie a activelor ca si cea a costului pasivelor nu poate fi prevazuta cu acuratete.

Cauza cea mai frecventa a pierderilor si insolvabilitatii institutiilor financiare este dificultatea lor de a face fata unor evenimente ce se pot produce, dar nu au fost prevazute.

Importanta gestiunii riscurilor bancare este foarte mare, fiind in masura sa minimizeze pierderile sau cheltuielile suplimentare suportate de banca. Procesul de administrare a riscurilor incepe prin descifrarea profilului risc al diferitelor game de produse bancare pentru principalele activitati bancare. Apoi acestea trebuie comparate cu profilul de risc al bancii. Daca acesta din urma este mai putin indraznet decat suma profilurilor risc identificate atunci banca are o activitate pozitiva pentru actionari.

2. Riscul - definirea lui

In general, riscul (industrial, comercial, bancar) poate fi definit ca fiind o intamplare a carei producere are consecinta nefavorabila asupra subiectului/agentului economic. Riscul reprezinta posibilitatea de nerealizare a castigului scontat sau de aparitie a unei pierderi in tranzactiile economice, ca urmare a producerii unor evenimente sau fenomene cu impact asupra afacerilor societatii comerciale/operatorului.

Cele mai multe definitii date riscului si managementului riscului se bazeaza pe functia clasica a banilor si anume aceea de intermediere in domeniul riscurilor financiare prin diviziunea lor. Din acest punct de vedere, este privita de obicei problema pierderilor neasteptate din activul bancilor, pierderi cauzate de piata, de riscurile de credit sau lichiditate.

Riscul poate avea o influenta considerabila asupra unei institutii de credit atat o influenta care se resimte in pierderile directe inregistrate, cat si o influenta a caror efecte se resimt asupra clientilor, personalului, parternerilor de afaceri si chiar asupra autoritatii bancii.

Este important de stiut ca riscul este generat de un numar mare de operatiuni si proceduri. Din aceasta cauza, cel putin in domeniul financiar, riscul trebuie sa fie considerat ca un complex de riscuri, in sensul ca producerea unui risc poate conduce la cauzarea altor riscuri. Ca o consecinta, aceste operatiuni si proceduri pot genera in permanenta o expunere a riscului.

Riscurile bancare sunt acele riscuri cu care se confrunta bancile in realizarea operatiunilor curente si nu numai riscurile specifice activitatii bancare clasice. In general, riscul bancar reprezinta gradul de pierdere suferit de o banca in cazul in care cealalta parte contractuala (clientul acesteia) falimenteaza fara sa poata sa-si achite obligatiile fata de banca.

Avand in vedere experienta acumulata in desfasurarea activitatilor, bancile sunt de acord ca cea mai importanta cauza a pierderilor a constituit-o concentrarea excesiva a riscului asupra unui client, industrie sau sector economic, tara.

Pierderile inregistrate de banci apar datorita imprumuturilor excesive acordate unor clienti sau datorita angajarii in activitati speculative aparand din expunerea unor cursuri valutare ridicare sau stabilirea necorespunzatoare a scadentei si a ratei dobanzii, expuneri generate fie de decizii tehnice necorespunzatoare aparute in schimburile de pe piata sau rezultatele unei tehnici a conducerii bancare necorespunzatoare.

In aceste conditii de accentuare a instabilitatii, reactia bancii fata de fenomenele conjuncturale trebuie sa se manifeste, pe de o parte prin cresterea preocuparilor pentru studierea acestora si previzionarea evolutiei variabilelor pietei si, pe de alta parte, prin asa numitul management al riscului.

Este obligatoriu ca strategie unei banci care se respecta sa inclusa programe si proceduri privind managementul riscurilor bancare in vederea minimizarii probabilitatii ca riscurile sa afecteze expunerea potentiala a bancii. Cele trei obiective ale managementului bancar sunt: maximizarea profitabilitatii, minimizarea expunerii la risc si respectarea reglementarilor bancare. Niciunul din ele nu are o influenta majora dar sarcina managementului bancar consta in stabilirea obiectivului central pentru fiecare perioada.